Pare o gluma si nu e. Si visul oricarui turist hamesit de weekend.
Pai sa socotim : Mamaia e pe plaja , la 0 m alt. Cabana Babele e la aproape 2300 m alt. Pe verticala distanta e clara.
Dar cum e cu cei 44,5 km ?
7 ore si 22 minute pentru 44,5 km.
Oare daca plec din Mamaia si tintesc sus pe platou Babele nu e cale de 7 ceasuri si o jumatate de paine?
Lasand gluma la o parte, cand alergi asa distanta ,,imaginatia” o ia la sanatoasa.
Si chiar asa a fost sa fie, sambata 26 mai la Maratonul Hercules: 44,5 km, 2300 m in sus si tot atatia la vale.
Puhoi de lume pe Valea Cernei, gazda buna Motelul Dumbrava (10 km de Baile Herculane) si plina ochi de corturi poiana din vecinatate. Cea tocmai de unde incep vertical Cheile Tasnei.
Vremea odioasa…
Ziua dinainte, vineri, inceputa cu un soare invingand vremelnic norii, mi-a oferit o fereastra si rapid am plecat in recunoasterea partiala a traseului de a doua zi, pret de vreo 10 km dus. Drumeagul de caruta, plecat de langa Cerna furioasa, lata si involburata, poteca de mai apoi urcata greu, din nou un drum de care odata ajuns sus, la biserica Dobraia si apoi Poiana Lunga, toate noroiau, iar apa mustea de peste tot. Se plimba in mici torente aparute de nicaieri.
Verdele crud, aproape absolut si crunta izolare a celor care, culmea, inca tineri, cu a doua generatie in batatura (uitandu-se curios si intrebator prin gardurile strambe, ude si invechite), se incapataneaza sa-si aminteasca de traiul din vechime, multumindu-se cu putin, dar avand totul in schimb. Facebook, Google, Yahoo oare inseamna ceva? Dar lipsa semnalului la mobil, lipsa curentului electric in cele mai multe cazuri, lipsa zeului auto si multe altele inseamna o viata idilica, patriarhala sau o lupta de zi cu zi pentru supravietuire?
Asa arata Muntii Cernei.
Inca nedescoperiti, inca neatinsi, cu oameni primitori si rabdatori. Si intelegatori. Intelegatori cu noi, cei care, le calcam in batatura de veacuri incremenita, mostenire linistita si tulburata dupa ritualuri zilnice, doar de natura. Ne-au deschis portile de lemn, ca noi, cei aproape 400 de neintelesi, purtand haine de neoameni, sa fugim intr-un cerc stramb, cat ne tin puterile.
Ce zici? Incepe dimineata evenimentul? Da, chiar asa ii spunea Maratonului. Doar sa am ragaz sa inchid vacile sa nu va iasa in cale…ma intreba un batran intre doua varste…
Nu voi uita cum pe poteca ce cobora Dobraia, mi-a iesit in cale, pentru o intrebare doar, un om in puterea varstei, ce mai mult se lasa manat de multimea de capre, om ce purta opinci, inchise de nojite.
Si mi-am adus aminte cum cu prea multi ani trecuti in urma, prin abrubturile catunului Prisacina vecin, ne uimeau stupii impletiti din rachita si captusiti cu pamantul lutos, plini de harnicia zburatoarelor albine. Dar morile de apa care si acum se invart, unele in gol, unele macina pentru faina, putine, dar le-am vazut, folosite sa aduca prin cabluri intinse prin copaci si alte improvizatii, un pic de electrica in becurile din case. Si caii, aproape sloboziti, par ca sunt motorul si stapanii zonei.
Pacat de furtuna ce se tragea rapid pe tot intinsul Vaii Cerna. N-am reusit sa scap pe coborare si furia lichida s-a dezlantuit. Apoi ce e mai rau: frigul si ploaia de toamna s-au facut stapane.
Vremea odioasa…si sambata dimineata, doar ca nu mai ploua.
La 9 era programat startul. Noi ne-am ocupat pozitiile mai pe vale cu 8 km, la strandul termal 7 izvoare. Asa ca dimineata a fost mai scurta. Usor, usor toata lumea s-a strans la poarta de start. Incalzirea de rigoare pe asfaltul pazit de Politia Rutiera. Vremea a facut ca din 400 de doritori de a se inhama la muncile lui Hercules sa ramanem cu 50 mai putini.
Startul de pe Podul Vanturatoarea, de la capatul lacului de acumulare era plin de culoare. Echipament care mai de care, steaguri si bannere publicitare, sponsori generosi si bine reprezentati, fotografi dotati sau mai amatori, gura casca opriti de echipajele Politiei rutiere aflate la datorie…
Maratonul Hercules, una din cele doua etape romanesti (alaturi de Ecomarathonul de la Moeciu) ale unei puternice competitii europene, a adus participanti din Spania, Italia, Germania, Ungaria, Cehia, Slovacia, Serbia, pana si din Japonia.
Organizator, clubul sportiv Alternative TM din Timisoara si-a dat silinta si era pregatit pentru orice situatie. A fost generos si cu cei care au venit, foarte tarziu, direct la start si i-au inscris in cursa. Cu pretul unei mici intarzieri.
Se anunta ca este posibila scurtarea traseului: sus pe cresta muntilor Cerna, in Saua Ciumerna, la 1.480 metri altitudine sunt doar +5 C, vizibilitate zero, ceata grea….Asta e, vom vedea…
Rock-ul e la putere la orice strat de marathon montan. Acum, Rammstein a deschis balul: de la 10 in jos, lumea freamata, numara si striga fiecare secunda, cronometrele fixate si… 3,2,1
START!!!
De aici incolo, fiecare cu ale lui… puteri, rezerve, vointa si noroc…
Primii 2,3 km comuni (Maraton si Semimaraton) pe asfalt, in usoara urcare. Gramada se dezintegreaza rapid, ,,greucenii” masculini si feminini, nume cu renume pe masura lor, o si iau la sanatoasa, in timp ce noi, cei de pe planeta Pamant, ne vedeam de alergatul nostru comun, cotidian cu gandul sa ne intram in ritm si sa vedem finalul sanatosi.
Podetul de lemn alunecos peste Cerna si toata lumea la deal: peste 600 m altitudine de cucerit si 4 km de poteca ce greu dadea loc la depasiri. Traseul balizat din km in km. Doar asa sa nu uiti cat mai e… Buna treaba a celor de la Alternative TM !
Imi vad de ritm, prind un coleg de suferinta (bine inrosit de echipament Salomon…), care tine un ritm asemanator, dar cu ceva puseuri de forta in plus. Rand pe rand mai depasim o parte din cei ce au luat prea tare asfaltul.
Apoi sirul se linisteste. Noroaiele grele pun stapanire. Izvorul Cracul Teiului si primul punct de revitalizare (revergorare cum ar zice cineva mare…). Panta creste si iesim din padure la km 6,1, la Biserica Bobraia, un amestec de arhaism si asa zis modernism (usa de termopan…).
Tinta urmatoare: satul Bogaltin la km 18,3, aflat in culoarul Timisului. Un inceput timid de coborare, apoi pe curba de nivel, printre noroaie si izvoare, prin Poiana Lunga prindem un drum mai ferm conturat si incepe o coborare lunga pana in sat. Deja ne-am sedimentat la alergat.
Impunatorul varf Arjana (1512 m alt), pe care il ocolim dispare cu totul sub plafonul norilor.
Ii remarc si se fac simtiti, pe cei doi unguri imbracati la fel, in verde, unul tatuat strident pe pulpa dreapta. Alearga in tandem. Ba ma depasesc, ba eu pe ei si uite asa, vedem cum se apropie satul Bogaltin ,unde intram, puternic incurajati din fluiere de organizatori si de ceata de copiii ai locului.
In centru (Scoala, Biserica, Primarie, Politie, magazin si bar…), al treilea punct de alimentare.
2 ore si 30 minute.
De aici e acum: urmeaza o urcare atroce de 940 metri pe 7 km lungime.
Cum s-ar spune: am dat de impielitat. Vremea in zona s-a imbunat, soarele prietenos, e miezul zilei. Lumea din sat isi vede de treburi prin fata portilor, nu inainte de a trage ocheade catre fiecare concurent. Cum sa n-ai curiozitatea sa vezi ba pe unul ba pe altul/alta cum se chinuie alergand? Si mai au si o pereche de bete in maini…
Eu din obisnuinta muntelui salut cu buna ziua si primesc urari de sanatate si noroc. Parorama clara asupra drumeagului ce a insirat puterile tuturor. Alergarea se trasforma in mars fortat. Doar cei din fata (pe unde ori fi oare acum ?) cu siguranta au alegat neincetat. In cale o vaca troneaza si nu are de gand sa miste. Ma dau la ea, imitandu-i vocal partenerul, dar nici un rezultat. Ma resemnez si o ocolesc. Ba uite ca vine si ATV-ul Salvamontului: mult zgomot, pietre aruncate si harmalaie. Ii facem loc. Orice obstacol aici, te sleieste de puteri si ataca la baioneta vointa.
Iesim in platou, la Fantana Babii (km 21,5 si 1084 m alt), unde organizatorii ne ,,adapa” pentru urmatorii 10 km fara apa. Reluam urcusul pe muchia sugestiv numita Cracul Ciumerna, putin prin padure si iesim la golul alpin.
Munte in toata regula: poteca ingusta, ceata persistenta, frig si vant.
Nu mai mult de +6C. Mare greseala ca nu mi-am luat haina de vant. Bine macar ca nu ploua. Ceata condenseaza puternic si ochelarii devin inutili. Ii pun in borseta si… tot la deal. Marcajul impecabil cu stegulete colorate din 50 in 50 metri. Dar persista senzatia ca ma pierd in ceata. Nu e prea imbucuratoare. Tinem aproape cei din zona si undeva din ceata cineva fluiera de zor: e clar, vine saua mult dorita Ciumerna cu ale ei 1.480 m altitudine, maximul maratonului.
Fluiericiul sta in ceata de multe ore, indrumandu-ne pe drumul cel bun, in timp ce partenerul sta tolanit in usa cortului, trecand numarul si ora fiecarui alergator.
Sunt la km 25,6 .
Urmeaza o coborare lunga de 12 km si aproape 1000 m diferenta de nivel. Poteca strabate golul alpin, apoi se arunca in padure. Ii spun partenerului gasit pe poteca alpina (pe care l-am ajutat cu un baton energizant… muschii lui dadeau semne de blocare), ca lipseste doar Jack Spintecatorul, in rest atmosfera e asa cum se cade.
Revine noroiul amestecat cu frunze. Mare atentie la panta mocirlos-alunecoasa.
Depasim cu satisfactie borna ce indica un prefix nou: km 30. Aflu ca pana aici viteza medie a fost de 6,2 km. Un calcul rapid si gandesc ca as putea sa scad sub bariera celor 7 ore. Ramane de vazut pentru ca mai e de urcat.
Iesim din padure, cu priveliste grozava spre Valea Cernei.
Ne-am intors. O portiune de coborare pe iarba uda, in alergare ne pune mai pe toti lati. Inclusiv pe cei doi unguri verzi. Ne amuzam, ne ridicam si repede spre Inelet (km 31,9 si 774 m alt). In sfarsit dam de intaritoare, la fel bine asezate in fiecare punct: bucati de banana, felii de mar, portocala, lamaie. Apa sau energizant, oferit de Sponser-sponsorul lichid al maratonului.
Raman cam singur, caci restul partenerilor de suferinta raman mai mult la zona cu delicii…
Ma apuca subit un fel de avant si prind neasteptat puteri. Drumeagul e din nou mocirlos, alterneaza urcarea domoala cu pante descendente.
Intersectez valea Prisacinei, involburata si zgomotoasa. Sunt singur iar peisajul destul de stingher. Uite ca prind si nu sunt simtit de doi caini ciobanesti. Cutzu, cutzu, scot tiptil din borseta ultimul baton energizant, il impart in doua si il ofer huidumelor canine. Poate scap… Foamea si criza e omniprezenta, plec nestingherit, dulaii au un moment de fericire.
Trec Valea Prisacinei (care are mai jos niste chei fabuloase) si incepe urcusul prin namol prin catunul Prisacina. Penultimul punct de incarcare a bateriilor (km 37,8 si 831 m alt). Voluntarii se agita ca deobicei, remarc un 4×4 incaltat cu lanturi. E clar noroiul este stapan.
Ultima urcare: 2,4 km. HAI CA POTI ! indemnul omniprezent. Usor, usor curba de nivel in urcare ajunde la Biserica Dobraia (km 40, 2) si bucla se inchide.
Doar 4,3 km pana la finish.
Trag cat pot de tare, mai depasesc 3 oameni de bine, plini si ei de noroi si reusesc sa termin, bucuros, cei 44,5 km in 7 ore si 22 minute.
Exact cu 1 ora mai putin fata de primul Maraton la care am participat: Piatra Craiului, oct. 2011, dar cu 4 km in plus alergati.
Voi reveni cu bucurie la anul, caci muncile lui Hercules nu se termina niciodata !
PS: date, poze, filme mai jos
http://www.alternativetm.ro/herculesmaraton
http://www.youtube.com/watch?v=pkFi1ndg9vM
http://www.youtube.com/watch?v=f-XidONiZ1k&list=HL1338404885&feature=mh_lolz
Maratonul se desfasoara in muntii Cernei pe un traseu ce face ocolul Arjanei (1512m), cel mai pitoresc varf din muntii Cernei. Este un traseu montan pe poteci turistice, ciobanesti, drumuri forestiere si drumuri de caruta de-ale localnicilor. Startul si sosirea sunt in valea Cernei, traseul traverseaza de 2 ori creasta muntiilor Cernei, ajunge dincolo de creasta in satul Bogaltin, strabate imprejurimile pitoresti ale catunelor de munte: Dobraia, Poiana Lunga, Inelet, Cracul Mare, Prisacina. Traseul ofera panorame deosebite asupra vaii Cernei, a abrupturilor calcaroase ale muntiilor Mehedinti si impresionantei despicaturi a Cheilor Prisacinei.
Descriere traseu:
Traseul are o lungime de 44.5km si peste 2300m diferenta de nivel si este marcat cu marcaj turistic punct rosu si punct galben. In zonele unde marcajul nu a putut fi aplicat (zone de pajiste, tufe) traseul va fi balizat corespunzator de catre organizatori astfel incat sa nu existe probleme de orientare.
Exista 3 timpi limita de parcurgere:
• sat Bogaltin – 4h
• catunul Inelet – 7h30′
• sosire motel Dumbrava – 10h
Codrin
Maraton Hercules 2012
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_1.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_10.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_11.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_13.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_14.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_15.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_2.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_3.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_4.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_5.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_6.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_7.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_8.JPG]00
[img src=http://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-hercules-2012/thumbs/thumbs_9.JPG]00
Tags: maraton, Baile Herculane, Hercules, Cernei, montan