Catarare in Cheile Rasnoavei – 03.12.2011

Duminica trecuta, cand ne aflam inca la Balea, Mihai a propus o iesire de 2 zile in Cindrel pt weekendul acesta. Din pacate eu nu puteam iesi pe munte decat sambata, asa ca nu am putut participa la iesirea din Cindrel. In aceste conditii, fidela motto-ului meu “nu stau nici o sambata in casa”, am lansat vineri pe email un apel la o iesire de o zi.

Stiind ca Razvan nu-si citeste emailurile decat cu o intarziere de 6 luni , l-am sunat ca sa vad daca merge in Cindrel sau prefera o iesire de o zi. Mi-a zis ca ar prefera ceva mai pe langa casa si a propus o iesire de catarare la peretele de pe Tampa (langa Belvedere).

Acesta a fost planul initial; sambata dimineata am schimbat locatia si am decis sa mergem in Cheile Rasnoavei. Am revenit cu un email in care am spus ca se va iesi la catarare si ca toti doritorii sunt bine-veniti, chiar si cei care nu au deloc experienta. Au raspuns pozitiv Ioana Daia si Olivia Costea (noua noastra prietena, care a aflat de Alpin Club Brasov de pe internet).

Sambata dimineata m-a sunat Razvan si mi-a spus ca ar fi mai bine sa ne cataram in Cheile Rasnoavei, pt ca acolo spre deosebire de Tampa sunt trasee mai usoare. Avand in vedere ca in afara de Razvan, noi fetele eram toate mai mult sau mai putin incepatoare, am gasit propunerea lui rezonabila; aveam insa ceva retineri datorate vremii – imi era teama ca in Cheile Rasnoavei va fi mai rece. Temerea mea s-a dovedit a fi in totalitate nefondata. Dimpotriva – am avut o vreme de exceptie. In Brasov era innorat sambata dimineata, insa pe masura ce ne apropiam de Rasnov, cerul devenea tot mai senin iar soarele isi arata cu generozitate razele. Pana la ora 15 am avut parte de o vreme primavaratica (temperaturi de 10-12 grade). Se pare ca in unele zone din Cheile Rasnoavei se formeaza un microclimat – desi in alte parti este frig, acolo ramane captiv multa vreme aerul cald.

Am ajuns in chei pe la ora 11:20. Razvan voia sa ne oprim la perete “Bolovanul prostului”, dar era deja ocupat (ne-au luat-o altii inainte:) ). Ne-am indreptat asadar spre urmatoarea zona de catarare numita “Metal Expert”. Nu era nici un metal pe-acolo, asa ca nu ma intrebati de ce se numeste asa. Astea sunt denumirile din cartea “Rock Climbing in Romania” a lui Ciprian Draghici. Am lasat masina langa drumul forestier si am urcat aproximativ 10 minute printre copaci spre peretele de catarare. Cand eram aproape de stanca, Ioana a reperat o soparla amortita, de o frumusete rara: neagra cu picatele galbene. Nu am mai vazut pana acum o asemenea specie.

Am ajuns la stanca si am desfasurat materialul. Am decis sa facem 2 echipe: Razvan o avea secunda pe Olivia, iar eu (Andra) o aveam secunda pe Ioana. Razvan a urcat cap pe traseul “Atentie la buzunare” (asta are ceva legatura cu metalele ), cotat in carte 5a, iar eu am urcat cap traseul Duda, cotat tot 5a. A fost a doua oara in viata cand am urcat cap – o provocare extraordinara, pe care am savurat-o din plin (prima data a fost in urma cu 2 saptamani la perete Sf. Ana din Sinaia, sub indrumarea lui Gil – a se citi RT-ul din 19 nov. 2011). Asa cum spuneam, vremea a fost de partea noastra. A fost o placere sa ne cataram acolo mangaiati de razele soarelui; stanca era uscata si nu ne-au inghetat mainile, ceea ce s-a intamplat ulterior. Dupa ce am pus coarda, am urcat toti in mansa cu schimbul pe cele 2 trasee. Ioana si Olivia, care mai avusesera contact cu stanca, erau foarte incantate de aventura. Dupa ce am terminat treaba la acel perete, Razvan ne-a indicat un alt traseu mai sus in partea stanga, care nu apare in carte si nu este prea cunoscut.

Traseul se afla pe peretele din stanga al unui horn ingust. Catararea incepea cu miscari de ramonaj. Cel care asigura avea posibilitatea sa-si gaseasca echilibrul sprijinindu-se de celalalt perete al hornului si facand contra-greutate cu peretele pe care avea loc catararea. Razvan a urcat cap de coarda, dupa care Olivia, eu si Ioana am urcat in mansa. La sfarsit, a mai urcat o data Razvan in mansa, dar a facut o varianta mai dificila (traseul oferea de fapt 3 variante de catarare care mergeau de la usor la mediu si la foarte greu). Pe la ora 16 am terminat treaba si acolo.

Dupa aceea, pentru ca era inca lumina, Razvan a propus un traseu de “racire” la “Bolovanul prostului”, care se eliberare intre timp. Acolo traseele nu erau la fel de evidente ca pana acum: spiturile nu prea erau vizibile pe stanca (incepea sa se lasea si intunericul). Ne-a fost destul de greu sa deosebim traseele Stamate (6c+) si Pacientul Englez (5c). Razvan a catarat “Pacientul Englez”, dar a intrat din cand in cand si in Stamate pt ca nu se distingeau bine spiturile fiecarui traseu. Eu am catarat acolo la liber traseul de initiere (5a), care are un spit in partea de jos (la vreo 2 m de sol) si inca unul sus, care este si top. A fost o aventura interesanta, mi-a adus aminte de traseele cu catarare la liber pe care le-am facut pe vaile abrupte din Bucegi. La ora 17 ne cam luase frigul si se si intunecase intre timp, asa ca ne-am strans echipamentul la lumina lunii si am pornit spre masina. Eram insa toti foarte fericiti dupa o zi atat de faina (numai buna pentru cocotz), pentru care i-am multumit de cateva ori lui Razvan.

Andra