In Ciucas, pe schiuri de tura!

Traseu: DN 1A – Muntele Rosu (Cabana Silva) – Saua Gropsoarele (1663m) – retur

Participanti: Sandu, Mihai, Ovidiu, Gabriela, Cosmin

De mult timp imi doream o tura pe schiuri in Ciucas, asa ca pana la urma, convins de colegul Sandu si de amicii din Bucuresti, Ovidiu si Gabita, am urcat sambata dimineata, la Muntele Rosu. Drumul forestier care urca spre cabana era acoperit in totalitate de zapada alunecoasa, astfel incat am decis impreuna cu Sandu, sa abordam ruta direct pe schiuri de tura! Amicii nostrii erau deja sus, pe munte! Au urcat vineri seara, pe viscol, dar au reusit sa strabata drumul pana la cabana cu masina, avand la dispozitie o masina Audi 4×4. Cosmin, partenerul lor de ascensiuni si-a parcat bravul Tico, pe drum, mai jos, la cateva sute de metri de platoul de la Muntele Rosu!

La pornire, ningea frumos, insa cu cat ne apropiam de zona cabanei, viscolul se intetetea! Vizibilitatea era foarte redusa! Zapada spulberata de vant se ridica in fuioare albe, spre cerul cenusiu!Ne intrebam daca vom putea schia in conditii de siguranta? Ne-am cazat la cabanele Silva, la casutele de lemn, fiind foarte bine primiti de domnul Bucurescu, cabanierul, gazda ospitaliera, ca de fiecare data.

Desi era viscol crunt, stratul de zapada era destul de stabil, astfel incat am hotarat, la sugestia lui Ovidiu, sa abordam vechea partie din spatele cabanei Muntele Rosu, acum dezafectata si sa urcam pana in muchia impadurita, situata deasupra cabanei!

Desi schiam, nu mai mersesem pe schiuri de tura, dar aveam profesori buni! Am invatat sa montam corect “focile” pe schiuri, sa folosim inaltatoarele la urcusul pe pante abrupte, sa taiem poteca prin zapada, care depasea uneori 1 m inaltime, sa schimbam directia de deplasare in unghi, sa ne facem platforme in zapada, atunci cand demontam “focile ” de pe schiuri si ne pregateam de coborare!

De retinut: este necesar ca “pieile de foca” sa fie tinute cat mai aproape de corp, in momentul coborarii, pentru ca acestea sa nu inghete si sa devina inutilizabile, pentru o alta urcare! Noi le-am prins in jurul pieptului, la gat, pe sub geaca Gore-tex!

Sandu, colegul mai antrenat, se misca dezinvolt, incercand sa corecteze din mers pozitia corpului si a picioarelor! Constatam cu surprindere ca, desi panta era foarte abrupta, ritmul de urcare era foarte rapid! Daca eram fara schiuri ne-am fi afundat pana la brau in stratul de zapada pulver (powder), proaspat ninsa! Din muchie, am facut cateva coborari, pana in firul vaii, urcand apoi din nou pe munte pentru a relua traseul! Eram ambitiosi, vroiam sa ne corectam miscarile! Ovidiu, atent si exigent, ne explica erorile de deplasare si ne arata miscari demonstrative!

Ningea ca in povesti si noi ne bucuram de schiul de tura, de vant si de zapada imensa!

De mentionat ca la schiul de tura, pozitia corpului trebuie sa fie aplecata in spate, nu in fata, asa cum se recomanda la schiul alpin! In plus, genunchii trebuie sa fie flexati la maxim, iar picioarele tinute foarte aproape, unul de celalalt! Altfel, risti sa ti se infunde varfurile schiurilor in zapada imensa si sa fii aruncat peste cap! Ceea ce s-a si intamplat de cateva ori! Usor, usor insa miscarea se invata, pozitia se corecteaza si constati ca poti sa simti placerea schiului in afara partiei, printre stanci si brazi incarcati de nameti! Atentie insa, la pantele foarte inclinate! Este necesar sa cunoasteti starea zapezii, pentru a identifica riscul potential al declansarii unei avalanse! Schiul de tura presupune si cunostinte de nivologie, de deplasare in siguranta pe pante inzapezite, foarte inclinate!

Dupa tura pe schiuri, seara s-a incheiat, la un vin fiert, depanand amintiri din munti! Afara era un vifor crunt, nu vedeai la doi pasi! Mirosea puternic a lemn de brad, a cetina umeda! Era foarte placut!

Duminica dimineata, cerul era senin cristal, zapada scanteia sub razele soarelui, care parca prevesteau venirea timpurie a primaverii! Se incalzise destul de mult! Erau in jur de 5 grade Celsius! Zapada avea alta consistenta, era umeda si grea, nu prafoasa, ca cea intalnita sus pe munte, cu o zi mai devreme! Crestea riscul de avalansa! Am urcat cu atentie pe aceeasi ruta, dar cu cateva sute de metri mai sus, spre saua Gropsoarele (1663m).

Am traversat o zona impadurita, pe o poteca ingusta si ne-am oprit pe un platou, situat aproape de saua mentionata, unde ne-am hidratat si am facut poze! Se vedeau in zare muntii Bucegi, de la Varful cu Dor pana la varful Omu, Craiul cel drag, muntii Neamtului, muntii Grohotisului, Baiului! Vizibilitate maxima! Varful Ciucasului trona inghetat peste vaile incarcate de nameti!

Am schiat printre brazi uriasi, ca niste lumanari albe, imense, intinse pe creasta muntelui, pe o patura alba, neatinsa! Nu eram decat noi 5 si muntele alb! Coborarea a fost rapida, in ritm sustinut! Deja eram mai experimentati, dar cu toate acestea cazaturile nu au lipsit! Uneori te afundai in zapada enorma si grea, umeda! Ovidiu si Gabriela au coborat rapid, noi ii urmam, cu atentie!

Jos, ne-am luat la revedere de la cabanier si tot pe schiuri am coborat pana la masinile parcate, in apropierea drumului national ce leaga Brasovul de Cheia!

De mentionat ca, la cabanele Silva de la Muntele Rosu, cazarea costa 32,5 de RON de persoana/noapte in camera de 2 locuri, o omleta este 6 RON, pentru un ceai platesti 2 RON, iar o cana cu vin fiert este 3 RON! Locuri disponibile sunt doar la casutele din amonte, cele situate deasupra cabanei! Casutele din vale sunt acoperite in intregime de zapada! Stratul de zapada depaseste 1 metru!

Carari cu soare!

Mihai