Retezat Maraton- 4 august 2012

60.000 de pasi  cu capu-n pamant

42 km +/- 3.020 m alt.

Inceput de august cu o noua si dura provocare: 42 de kilometri la cea mai inalta altitudine medie. Si pericolul cel mai infricosator: alergarea instabila pe lespezi si bolovani (unica in Romania), mai mari sau mai mici.

Pana atunci sa ajungem la locul faptei: statiunea Rausor, in inima Retezat-ului. Drumul  neasteptat de bun din Simeria pana la Hateg si apoi pe la Rau de Mori. Ultimii 10km pe valea ingusta omonima, asfalt si ajungem in Rausor.  Se termina asfaltul langa un hotel impunator, cu o parcare imensa ingradita si pazita, dar aflam ca trebuie urmat  drumul forestier (in panta) inca un kilometru.  Ne conformam si ajungem in zona terminus a partiei de schi unde este si un teleschi.  Puzderie de pensiuni, unele terminate, la altele se lucreaza de zor, inghesuite una in cealalta, cu putin teren in preajma. Ca peste tot in noile ,,zone schiabile” vazute pe la noi: Straja, Parang , Semenic, Paltinis  si multe altele.

Cautam organizatorii la cabana Ioana. Primim pachetul pregatit de organizatori si informatii despre cursa. Sedinta tehnica la ora 20.

Cum locuri de cazare la cort pe pajistea inierbata de la capatul partiei nu mai gasim (o comunitate importanta de judocani juniori si seniori era temeinic instalata si se pregateau militaros in albul kimonourilor specifice), ochim cateva locuri de cort in parcarea de mai jos. Iarba si nu prea. Cel putin e curat.

Incepe sedinta tehnica cu ceva intarziere, pentru ca se asteapta intoarcerea din traseul de recunoastere si marcare a organizatorilor. Surpriza mare: intra Lucian Clinciu, mama-tata si mentorul Maratonului Pietrei Craiului si al altor competitii unice inRomania. Ajutor profesionist acordat la cererea organizatorilor  pentru a evita problemele de la editia precedenta cand o concurenta (din vina ei totusi) s-a ratacit, a dormit pe creasta si abia a doua zi (dupa 24 ore) a fost gasita de Salvamont si adusa la tabara de baza.

Lucian efectiv a parcurs tot traseul, ba mai mult l-a marcat in stilul lui si cu ochii unui concurent si asta s-a vazut a doua zi in cursa. Ce a frapat pe toata lumea a fost determinarea de a impune organizatorilor timpi limita (la Lacul Bucura), care odata depasiti, nu mai permiteau celui in cauza decat sa se retraga in tabara odata cu organizatorii. Perfect firesc pentru un traseu de cresta, de platou in marea lui majoritate, adica la peste 2000 de metri altitudine, pe o suprafata vasta, cu multe zone izolate: Lacul Zanaoaga – Crucea Traznitului – Culmea Slavei – Lac Bucura. Traseul i-a placut mult lui Lucian si toti ne vom convinge ce inseamna Retezatul de creasta cu salba extraordinara de lacuri unice inRomania. Si tot el ne atentioneaza sa fim precauti la fiecare pas alergat: pericolul de entorse, luxatii si fracturi pandeste permanent la fiecare lespede si bolovan pe care traseul permanent te urca, dar te si coboara.

La somn, camaineam de tras din greu.

Dimineata frumoasa, dar prea calduroasa, cer senin. Prognoza indica ploaie dupa ora4 PM.  

Ne adunam la start destul de multi (maraton si semimaraton), judocanii echipati creaza un culoar pana la linia startului, la capatul partiei de schi.

Start la ora 9! Plecam de la 1.220 m altitudine. Intram direct in padure pe poteca ce urca aprig via Lacul Stevia, Saua Lolaia direct pe Varful Retezat (2.482 m alt.). Fiecare dupa puteri, dar o plecare extrem de grea, chiar incalzit fiind, direct in urcare, continua pana pe Varful Retezat. Nu fortez prea mult, imi caut un ritm, trag tare ajutat de bete (detaliu esential pe care nu mi-am permis de data asta sa le las). Urcarea devine din ce in cei mai alergabila. Ies din padure, intru in zona de jnepeni dar dupa 10 minute las in dreapta marcajul pentru Lacul Stevia si incepe urcusul pe lespezi imense spre Saua Lolaia. Intr-adevar iti trebuie mare atentie si abilitate sa abordezi lespezile, unele se misca, altele nu. Panta creste puternic. Nu mai e de alegat. Varful Retezat troneaza impunator in fata. Saua Lolaia – km 4,5 (2.209 m alt), primul punct de control. Ora 10:13. Intreb de Silviu Balan, ,,jupanul” cursei (evident ca a si castigat), nu e prea departe (la 21 min.), deocamdata.

Incepe urcusul pe Varful Retezat. Greu, foarte greu. Parca nu se mai termina. Selectia participantilor functioneaza. Un valcel pietros, cu multe pietre si grohotis ma pune la grea incercare. Izbavirea nu e departe: ajung pe platoul unde troneaza varful, dar pierd timp si efort inutil pe varf si inapoi. Traseul nu ducea pe varf… Dar a meritat: turul fugar de orizont este inegalabil pe o asa zi frumoasa de vara. Incepe coborarea, in alegare, spre Saua  Retezatului. Din nou lespezi, nu fortez cu alegarea cu gandul la experienta proprie in zona si la spusele lui Lucian. E mult soare, iar stanca, fiind uscata, ofera aderenta. Dar de multe ori se misca… Din sa, poteca urmeaza curba de nivel, adesea urcand si coborand  si  ocoleste Varful Bucura.

Prima imagine cu caldaria Bucurei. Impresionant. Stanga si in coborare directa spre cel mai mare lac glaciar dinRomania. Lume multa in zona de campare, langa lac si langa Refugiul Salvamont.  

Nu ajungem acolo pentru ca al doilea si cel mai important checkpoint (la care ma voi intoarce peste 3 ore+50 min), la km 12, ma astepta in poteca ce duce in Curmatura Bucurei.

Ora limita de revenire: 17:00.

Aici se despart drumurile: semimaratonistii apuca poteca spre Refugiul Gentiana si Cabana Pietrele. O gura de apa si raman singur in poteca fabuloasa a lacurilor: Ana, Lia, Florica, Viorica, Tau Agatat si ajunge sus sub Varful Judele.

Orele sunt deja 11 si 30 de minute.

In fata mea, il vad in verdele praz este Petre Cic, insa foarte departe, aproape de reiesirea in creasta. In spate inca nimeni. Dupa inca 20 de minute, fac plinul cu apa dintr-un izvor ce trece peste poteca. M-am invatat minte dupa Maratonul din Cheile Rasnoavei de cu o saptamana inainte si in camelback am de toate…

Ultima parte a urcusului, in plina caldura si ajung in creasta. Varful Judele ramane in urma. Imi permit pentru prima data o pauza de doua-trei minute pentru turul de orizont. Iau si un activator si dau bice, din nou cu mare atentie,pe primul pasaj cu lespezi. Poteca, prinde o usoara panta descendenta si se duce ata spre Lacul Zanoaga ce detine, de asta data, recordul de adancime al lacurilor glaciare din Romania. 

Vremea tine soarele aproape, desi au aparut ceva norisori. Vedem mai incolo. Practic refac, dar in alergare, pana la Lacul Zanoaga (1.950 m alt), traseul facut in 2009. Ultima parte pana la Refugiul Salvamont de langa lac, o coborare tare, urmata de o prima si singulara zona inierbata.

Km 20,5

De aici incepe necunoscutul. Poteca se arunca printre jnepeni si este inundata complet. Dar marcajul cu benzi prinse de echipa lui Lucian de crengile uriasilor jnepeni, nu creaza confuzie. Ma afund puternic in marea de jnepeni, urmata de o padure desa si incalcita, unde urma de lant de drujba nu exista. Simt o tensiune pe care nu am avut-o pana acum la nici un maraton. Sunt singur si padurea e tot mai neagra.

Normal, apar si urme de urs. Exact ce-mi lipsea.

Ajung la punctul de minima altitudine, in vadul din Valea Judele. Altitudinea: doar 1.620 metri. Speram ca aici sa fie sau macar sa patruleze organizatorii.

Imi refac la maxim rezervele de apa, trec  valea si o iau la deal. Nici tipenie de om. Scot fluierul, il folosesc din plin si incep sa si vorbesc cu voce tare. Padurea, deasa, panta mare, zona necunoscuta. Stiu doar reperul urmator: iesirea in creasta la stana din Crucea Traznitului. Cat o fi, voi vedea. Doar merg  ajutat de bete, nici vorba de alergare. Incet-incet reapar jnepenii. Imensi, iar poteca trece firava printre ei.  O intalnire cu Mos Martin ar mai lipsi.

Nimeni, nimeni. Singuratate absoluta. Straniu.

Panta mai scade, reicep sa ma obisnuiesc cu alergarea si parca se aud voci.

Da! Ies in creasta la Crucea Traznitului (1.990 m alt – km 22), unde sunt doi organizatori cu ceva fructe, dar fara lichide. Noroc cu ce am in spate. Ii salut, intreb de diferenta fata de cel din fata: 25 minute. Deci singur din nou. Culmea Slaveiului pe care voi urca este mai domoala, dar apriga fara sa para a fi.

Ma bucur ca am scapat de chingile verzi si intunecoase ale padurii. Trecerea este brusca, dar benefica: vad macar ce ma asteapta. Si oricum e o premiera zona. Alerg din greu, castig constant altitudine si ajung iarasi deasupra caldarii Bucurei – 2.232 m alt.

Vf. Pelaga si Vf. Papusa cele doua varfuri de peste 2.500 m ale Retezatului troneaza masiv la locul lor.

Ma asteapta o coborare tare pe care o abordez cu  incredere. Din nou atentie maxima la lespezi si  grohotis. Seceta mare, izvoarele au disparut, apelez din nou la rezerve lichide. Ma doboara urcusul (ce oare am uitat de el?) spre checkpointul din poteca de Bucura. Ma uit in urma si nu vad pe nimeni din tagma maratonista, dar nici ,,umblatori “ via Bucura.

Ceasul (de pe telefon) arata orele 15,20. Cum? Au trecut deja 6 ore si 20???

M-am incadrat in baremul de ora 17. Imi permit o pauza de 2 minute. Vad Curmatura Bucurei (2.174 m alt.), unde ajung in 15 minute. Multa lume zburda pe poteca. Da’ ce coborare ma asteapta pana la Ccabana Pietrele…

Iarasi grija la unde calc. Le multumesc celor care imi fac loc sa alerg pe poteca, desi in spate poarta poveri grele. Valea Pietrele aduna iarasi apele, iar poteca le trece de mai multe ori. Poteca e plina cu apa, dar trecerea pe lespezi este la fiecare pas extenuanta prin atentia maxima solicitata.

Scap oarecum de apa in dreptul Refugiului Gentiana. Un hatru stand la masa refugiului cu micii si berea in freza, se baga in seama intrebandu-ma cine ma fugareste asa? Il las ignorant, dar cu burdihanul plin, in voia lui si vreau sa ajung cat mai repede la cabana Pietrele (1.494 m alt). Prin padure, poteca e greu de urmarit si de abordat din cauza pietrelor de peste tot.

Inainte de cabana ma uit pe notitele cu marcajul de urmat. Curios, odata ajuns (ora 16 si 15 min-km 34), salvamontistul ma indruma pe marcajul triunghi galben desi traseul anuntat este pe marcaj cruce albastra.

 Urc greu pe poteca ce se strecoara abrupt spre Culmea Stanisoarei. Norii au acoperit deja toata zona. Vine sigur ploaia. Sper ca nu si o furtuna de vara. Trebuie sa parcurg in urcare culmea pana la Saua Ciurila (1.818 m alt-km 36). Zona e frumoasa, insa salbatica si putin umblata, cel putin dupa starea marcajelor si lipsa gunoaielor. Fulgere se vad pe cer, dar vantul pare ca duce norii in alta parte. Picura modest. Se aude un organizator in departare. In fine ajung in sa.

Orele sunt deja 17, adica 8 ore de la plecare. Un pasaj de 15 minute pe curba de nivel, apoi o ultima coborare lunga spre Rausor. Intuiesc  finalul, poteca se lateste, alergarea devine chiar extrem de alergabila. Sunt deja la capatul superior al partiei de schi. Direct la vale, putin mai e…

De jos razbat incurajari frenetice.

Bucuros, dar culmea ,,nerupt” de cele 9 ore si 18 minute de traseu, trec cu steagul fluturand, ca de obicei, prin linia de finish.

42 km, 3.020 m altitudine + si – , dar a meritat din plin .

Raman cu amintirea celui mai frumos si cel mai greu traseu de maraton parcurs. Termin pe locul 7 din 11 maratonisti ajunsi la finish. Au plecat 24…

Si daca ma gandesc bine Retezatul e aproape jumatate din Maratonul 7500 din Bucegi. Oare am sanse? N-am partener.

Inca…

http://retezatmaraton.ro/wprm

 

Codrin

Maraton Retezat 2012

[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_1.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_1_0.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_2.jpg]10
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_3.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_4.jpg]30
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_5.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_6.jpg]10
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_7.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_8.jpg]10
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_9.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_10.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_11.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_12.jpg]10
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_12_0.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_13.jpg]00
[img src=https://alpinclubbrasov.ro/wordpress/wp-content/flagallery/maraton-retezat-2012/thumbs/thumbs_13_0.jpg]00

3 Comments

Filed under Maraton

3 Responses to Retezat Maraton- 4 august 2012

  1. Mereu ramane doar povestea!

    Respect! si multumiri pentru toata descrierea.

    Cat despre partener la 7500: il recomand pe Petre! :)

    Bravo!

    • Codrin

      Multumesc pentru aprecieri. Pentru mine, Retezat Maraton nu are rival in Romania…Ne revedem la inceput de august 2013! Cat despre Petre, ne-am intalnit cu mare bucurie in Ciucas (sept 2012), dar pentru 7500 voi face echipa cu Costel Covaci.
      Numai bine !

  2. Pentru noi, Retezat Maraton nu are rival in Romania!
    Are doar prieteni!

    Va asteptam cu drag!
    Multa sanatate!

Leave a Reply to retezatmaraton Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>