Carpatii Occidentali

Carpaţii Occidentali, alături de Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali reprezintă una dintre cele trei grupe mari muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la poziţia lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziţie) faţă de Depresiunea colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan şi limita lor estică, respectiv faţă de Culoarul Timiş-Cerna pentru Munţii Banatului grupul sudic al Occidentalilor.

Carpaţii Occidentali se desfăşoară între Dunăre, Barcău şi Someş. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munţii Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adervărat “mozaic petrografic” (fliş, şişturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice).

În Munţii Apuseni se pot distinge Munţii Bihorului alcătuiţi din şişturi cristaline şi calcare, respectiv Munţii Metaliferi şi Munţii Vlădeasa din roci eruptive. Relieful carstic este bine reprezentat în Munţii Apuseni unde peşteri aşa cum ar fi Urşilor, Scărişoara şi Vântului reprezintă monumente ale naturii.

Grupul de mijloc al Carpaţilor Occidentali, Munţii Poiana Ruscăi, având altitudinea maximă în Vârful Padeş cu 1374 m, sunt alcătuiţi din şişturi cristaline.

În cadrul grupului sudic al Munţilor Banatului se pot diferenţia Munţii Semenic, Munţii Almăjului, Munţii Locvei şi Munţii Dognecei alcătuiţi din şişturi cristaline, respectivMunţii Aninei alcătuiţi din calcare.

(informatii extrase de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Carpa%C5%A3ii_Occidentali)