M-tii Cindrel – traseu de creasta 13 – 14.02.2010

Cu avant ne-am indreptat spre m-tii Cindrel. Ne propusesem sa ajungem la refugiul Canaia unde ne asteptam sa gasim adapost peste noapte. A doua zi urma sa urcam pe varful Cindrel si apoi sa ne reintoarcem spre casa. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, tura noastra a devenit un mic scenariu de supravietuire, gen Dicovery Channel. Traseul pe care pe in conditii bune ar fi trebuit sa-l parcurgem in 5 ore, cu plecarea din Paltinis, l-am parcurs in mai bine de 8 ore, din care 4 ore am spart cararea prin zapada. Marcajele pe platou pe timp de iarna sunt aproape inexistente, asa ca ne-am folosit toate cunostintele de orientare turisica. Riscul de ratacire nu a fost prea mare deoarece vizibilitatea pe timp de zi a fost destul de bune. Pe la 17.20 ne aflam sub varful Cindrel si mai aveam cam 3/4 ore pana la Canaia (pe timp de vara). Numai ca lucrurile au luat o intorsatura neplacuta pentru noi. Am intalnit atat de multa zapada, cum nu ne-am fi inchipuit. Dupa ce am tot incercat sa ne creem un culoar, ne-am dat seama ca era practic imposibil. Hotararea de grup a fost sa ne intoarcem la o stana vazuta pe traseu, cu aproximativ 3 ore in urma. N-am stat prea mult pe ganduri si am pornit din nou la drum, de asta data cu pasi foarte grabiti, dat fiind ca intunericul s-a instalat rapid in jurul nostru. Si, pentru ca nu a fost de ajuns, dupa un sfert de ora, din directia nord, a pornit un viscol de zile mari care ne impingea cu putere din lateral stanga. De aici totul s-a transformat intr-un vis urat. Urmele pe care le-am lasat la venire au disparut in neant si ne-am trezit cu toti in varf de munte, cu o vizibilitate de sub 5m, cu repere identificabile la o jumatate de ora de mers. Cu busola in mana, cu atentie sporita si cu ochii pe altimetru am reusit sa tinem linia crestei dupa 2 ore de mers continuu. Am ajuns intr-un punct de cotitura, undeva deasupra stanei, la o distanta de aprox jumatate de ora. A urmat un nou consiliu la care decizia majoritara a fost sa gasim un adapost pentru a evita ratacirea. Asa ca dupa un brad care ni s-a parut prea mic, l-am ales pe al doilea. Ne-am facut repede un adapost, am scos sacii de dormit din dotare, saltelutele si, dupa ce am reusit sa ne dezmortim mainele inghetate, cu greu ne-am bagat in saci, incaltati, imbracati si plini de zapada. Noaptea am petrecut-o fiecare cum am putut, am dormit, ne-am mai trezit, ne-am miscat partile mai reci, am strigat la animale. Dimineata am primit-o cu zambetul pe buze. Eram intregi cu toti. Unii arsi de viscol, unii cu dureri de genunchi si incheieturi, altii mai amortiti, dar cu toti obositi, infometati si deshidratati. Am strans sacii de iarna uzi si inghetati, care aveau de 3 ori greutatea normala, am indesat totul in rucsaci si pe-aici ti-e drumul. Dupa 5 ore obositoare am ajuns in Paltinis. Cam atat! La tura au participat neobositii membrii Alpin Club Brasov: Mihaela, Codrin, Remus, Gabi si Dragos.