15 litri. De apa. 5 litri IN si 10 litri OUT

07.07.2012: 9,00 START / +25C / >430 participanti (marathon+semimaraton) /

41,7 km si +1.915 metri diferenta de nivel

Extrem de cald.

Uscat, umbra inselatoare a brazilor in portiunile impadurite, arsita de cuptor pe pasunile alpine, dar mai ales pe drumurile forestiere.

Dar cel mai greu a fost la mijlocul celor 41,7 km, in zona Scarita-Belioara, un colt de Piatra Craiului ce merita colindat pe indelete. Atunci cand la km 27 te asteapta un urcus ca pe casa de +560 metri.

De fapt intreaga zona era o pata alba : statiunea Muntele Baisorii (ce aduce izbitor cu Paltinisul), masivul Muntele Mare (mai spre sud), dar mai ales farmecul , insolitul si povestile nedescoperite ale catunelor motilor: Bocsesti, Sagagea,  La Stiolne, Zapodie, Muntele Cacovei…

Incalzirea greoaie , fiecare cautand umbra. Stramt locul la Pensiunea SKILAND (alt. 1.411 metri), dealtfel o gazda extraordinara, dar cucerita efectiv de puhoiul de alergatori +insotitori.

Si ne-am urnit, unii cu gandul ca vor fi vazuti live pe internet la plecare(o premiera absoluta), altii rememorand traseul ce urma sa vina.

Invalmaseala , buluceala , dorinta de a prinde un culoar bun de la inceput, marcheaza primii 6,8 km de urcus prin padure, prin poieni (Buhuia si Sesul Cald), peste izvoare nesecate (Izvorul Gabrienii). Rememorand, cred ca as rataci prin zona. Noroc cu voluntarii plini de entuziasm!

Hidratare! Asta e solutia, dar punctele oferite de organizatori, cu generozitate, dealtfel sunt 6 in total, nu ajung. Noroc cu izvoarele din drum si cu cismelele localnicilor.

D-aia am varsat in mine cam 5 litri de apa si energizant si m-am dusuit cu 10 litri de apa. Tot timpul am fost ud: transpiratie stinsa cu apa din belsug. La unul din punctele de hidratare un voluntar isi oferea serviciile: UN DUS? Bineinteles! Si pe loc iti turna din cap pana inpicioare apa rece din bidoane. Senzatia e sublima… Efectiv te trezeste din toropeala si ai curaj sa o iei din nou la fuga.

Traseul pe urmatorii 20,5 km coboara ametitor de la alt 1.715 metri (Sub Pietrele Marunte), pana la alt. 570 metri (Valea Belioarei), pe pasuni alpine, pe drumuri forestiere, pe ulitele satelor si pe drumurile locale. Ne despartim de semimaratonisti (La Crucea Crencii) si avem loc si de privit. S-a investit masiv in zona: drumuri reparate, acceptabile, current electric la fiecare casa, apa curenta. Water, water, water… Stam la coada la fiecare loc izbavitor pret de cateva secunde. Senzatia de racorire este fantastica. Mai prindem cirese amare in parg si nu ne abtinem. Satenii, toropiti de caldura ne privesc din umbra curtilor. Cred ca parem foarte ciudati pe la orele 12, cand soarele e sulita, nori ioc, fugind, tineri si nu prea, colorati si numerotati, care mai de care, gafaind si extrem de concentrati si marcati de efort. Unii renunta la tot ce se poate si raman doar in sort. Ei…Ele nu…

Si cand, dupa 2,8 km anosti alergati pe un drum forestier fara perspective, mi-am revenit putin, incepe calvarul : +560 metri la deal pret de 5,5 km (pana la 1.316 metri alt.-Sa Romanesca). Aici am vazut cum se doarme efectiv pe traseu (de epuizare), cum un pahar de apa dintr-un ochi de izvor (poiana La Mateoiae) are greutatea in aur si cum din senin traznea si bubuia Ilie… O mica portiune de perete pe care Salvamontul a ,,plantat” doua corzi fixe. Daca stanca ar fi fost uda, riscul de alunecare, pentru cei mai putin familiarizati cu muntele, ar fi fost de luat in seama.

Mult peste 30 C (la umbra), aveam sa aflu mai tarziu .

Si asa cum profesorul Dinu Mititeanu, custodele nostru pret de o zi si decanul celor de la CAR Cluj,  ne povatuia inainte de drum, cu 10 km inainte de finish ne intoarcem sa Hoinarim in trecut: alergam, coborand si privind cu lacomie spre stiolne, acele case tuguiate, acoperite cu paie, folosite de moti pentru ,,muntarit”. Prezentul este sumbru pentru ca suntem singuri. Dar si asa, imaginile ce se succed au ramas adanc intiparite.  

Si ce poate fi mai tonic sa primesti, in plus, fata de program, doar un pahar de apa, cu multa truda carata (adica cu carca), de la una din voluntare, aparuta de nicaieri in drum, imbracata de sus si pana jos intr-un veritabil costum popular al zonei. Aveam sa aflam la festivitatea de premiere, ca oficialii au abordat, original si pastrand cu sfintenie traditia locului, aceasta imagine a motilor imbracati de sarbatoare, cu straiele cele bune, de duminica, de slujba, de nunta. Din trecut…

Si din senin incepe o mica ploaie de vara. Exact cand ultimul urcus (3,6 km) imi incearca rezerva de resurse. Stau bine. Motorul sta in parametri si prind cu bucurie curajul de a cobori pentru prima oara la un marathon montan, sub bariera de 6 ore.

Trec prin poarta de FINISH, cu steagul Alpin Club Brasov, ca de obicei, fluturand, in 5 ore si 55 minute . Si nu stiu prin ce intamplare, taman atunci, soarele rerasarea. Mai stiti cum se striga odata? Adaptand bineinteles: Alpin Club apare, soarele rasare!

Aveam sa aflu ca am intrat in top 10 (loc 9) la categoria MEN +40 ani…

Bucurie mare, mare osteneala, dar a meritat sa hoinaresc printre oamenii de azi, in locurile de odinioara.

Codrin