A treia oara e cu noroc

Tura de iarna 2015: 18-22 Februarie

Locatie: Masivul Parang

Cazare: Vila Parang (complex IEFS)

Echipa:

Andronachi Radu

Bertea – Lazar Bogdan

Bogdan Cosmin

Buf Adrian

Dinu Remus

Hangu Mihut

Raileanu Gabi

Stoica Gelu

Stoica Iancu

18.02.2015, ora 8:00

Plecare din benzinaria Petrom din Bartolomeu.

Am facut transferul de la Gelu din masina, la Mihut.

Drumul a fost fara peripetii. In Hateg, am facut jonctiunea cu Cosmin, care venea din Baia Mare.

De aici ne-am indreptat spre Petrosani, unde aveam sa lasam masinile, in favoarea telescaunului.

 

Am ajuns la vila Parang, pe dupa masa, pe la 2-3. Ne-am bucurat de peisaj si am stat la soare, cu o bere in mana. Terasa vilei este un loc extraordinar in dupa-amiezile insorite.

Seara, ne-am adunat intr-un fel de sedinta tehnica a turei. Gabi, vorbise cu salvamontisti ale caror sfaturi ne-au facut sa deviem de la traseul original al turei.

Traseu original: vila Parang-vf. Parangul Mare-Caldarea Galcescu(innoptat la bivuac)-Obarsia Lotrului-recuperare auto pentru intoarcere la vila Parang.

Prima care a picat din schema, a fost innoptarea in bivuac (la cort), dupa ce Cosmin ne-a povestit despre refugiul Agatat, pe care il stia si a sugerat sa ne petrecem noaptea in el. Deci, de carat corturi, scapasem.

Trebuiau luati doar sacii de dormit.

Traseul regindit: vila Parang-vf. Parangul Mare-Refugiul Agatat-Obarsia Lotrului-recuperare auto pentru intoarcere la vila Parang.

Am plecat la culcare, ajustandu-mi “setarile” pentru traseul de mai sus. Problema mea era ca nu prea reuseam sa mananc, asfel incat sa imi asigur energia necesara unei asemenea ture.

Dimineata la 5:30, am facut ochi. Dupa toaleta si obiceiurile fiecaruia, de dimineata, ne-am intalnit la masa, in jurul orei 7. Planuisem ca la 7:30 sa plecam. Am plecat in jur de 7:40-7:50.

Urcusul pana la ultimul releu-antena, de sub Parangul Mic, m-a facut sa renunt la polar si sa raman doar cu haina anti-vant. Lucru pe care aveam sa il regret mai tarziu, pe Carja.

 

Drumul a continuat pe o curba de nivel unde toata lumea s-a simtit bine, desi existau intensificari ale vantului.

Dupa prima caldare traversata pe curba de nivel, a inceput calvarul. Vantul a inceput sa sufle cu putere si se juca cu noi, tragandu-ne de rucsaci. Schiurile de tura prinse pe rucsacii lui Cosmin, Gabi si Remus, nu cred ca ii avantajau, in tot viscolul. Zapada insa, era excelenta pentru mers. Si am mers.

 

Profitand de faptul ca puteam pierde caldura, m-am miscat mai repede si l-am ajuns pe Adi Buf, care o luase binisor inainte.

Am traversat o zona unde vantul ne-a cam pus probleme, insa, in final am ajuns sub varful Carja.

Urma o ascensiune aproape verticala careia nu ii stiam lungimea. Se va termina, cand se va termina.

Adi dadea semne de epuizare: degetele se racisera, in manusi. Cu rabdare, am urcat amandoi pe Carja.

Sus, am crezut ca am ajuns la izvorul vantului, asa de tare sufla. Ba, mai si desprindea bucati mici de zapada inghetata, cu care ne bombarda. Eram ca intr-o furtuna de nisip, rece ca gheata.

Adi a renuntat. A inceput sa coboare si inainte, l-am intrebat daca vede ca mai urca cineva. Mi-a spus ca vede trei oameni. La mine a ajuns doar unul: Mihut. Am stat si l-am asteptat pe Mihut 5-10 minute. A fost suficient. Cum a ajuns langa mine, am plecat si am “sarit” Carja, cu gandul sa gasim un loc ferit de vant. Dupa varf, era un pic altfel. Dar, tot vant. Am continuat marsul doar eu si Mihut, uitandu-ne in urma si sperand ca si Gelu cu Iancu sa apara de dupa Carja: nu au mai aparut.

In jurul orei 11:00, am gasit un loc mai ferit si am mancat. Dupa pranz, a venit timpul sa ma despart de ochelarii de vedere, care au coborat vijelios in padure, fara sa am ocazia sa schitez vreun gest de a-i recupera. Totul s-a petrecut din cauza fermoarului deschis si a coltarului care trebuia reglat. Si dusi au fost!

Intre timp ne-am stabilit obiectivul cu Mihut: varful Parangul Mare, 2519m.

Ne apropiam de varf. Vantul s-a intetit. Chiar sub varf, am facut cateva pauze din cauza rafalelor care dislocau tot mai multe cristale si ne lovea cu ele. Aveam cagula insa renuntasem la ochelarii de protectie: se abureau si inghetau. Cu cateva eforturi am ajuns pe varf.

Mihut care avea ochelarii de schi pe fata, avea chef de poze si filme. Eu, aveam chef sa scap odata de vant.

Am inceput sa ne intoarcem. Pe Carja a fost la fel ca la dus si dupa un moment de nesiguranta in care l-am asteptat pe Mihut sa apara pe varf, am ajuns amandoi cu bine sub varf.

Ora se facuse inspre 16:30 cand am primit un telefon de la Gelu. Se interesa daca e nevoie sa vina cu masinile dupa noi, in Obarsia Lotrului. Am prins din zbor ideea si l-am lasat sa creada ca ajungem acolo in 30 de minute si il sunam.

L-am sunat si i-am dezvaluit ca suntem pe drumul de intoarcere si l-am rugat sa nu spuna altcuiva, asta. A fost de acord si s-a distrat.

Incet, cu multe pauze, parte din cauza oboselii, parte din cauza ca admiram peisajul care se pregatea de un apus peste Retezat, am parcurs si ultima caldare si am ajuns inapoi in civilizatie: complexul IEFS. Aici ne-a sunat si Remus, doar pentru a afla ca ne vom vedea in cateva minute.

Am ajuns cu bine. Deja in cabana, cei care renuntasera, faceau planuri de un nou atac, catre varf. Eu si Mihut, ne gandeam la o bere si o ciorba. Apoi somn si trandaveala pe terasa, pana la sfarsitul turei. Ne atinsesem obiectivul.

Am fost instiintati ca am facut o alegere buna sa nu coboram in Obarsia Lotrului: zapada de pe acea parte, nu ne-ar fi dat drumul cu una cu doua. Si nici refugiul nu stiam exact unde este.

 A doua zi, am stat pe terasa si am admirat lumea putina care se dadea cu schiurile sau cu placa.

Dintre noi, Gabi si Remus au ales distractia pe schiuri, iar Radu tropaiala. Cosmin, Iancu si Gelu au plecat spre varf, in timp ce Adi, a ramas sa isi refaca fortele, in camera.

Cei plecati spre varf in 20.02.2015, au avut parte de ceata si s-au intors, fara sa atinga varful.

Un nou atac a fost pregatit pentru 21.02.2015. de data asta au reusit si au prins o vreme extraordinara, pentru care, i-am invidiat.

Si iata-i ajunsi:

Eu si Mihut am plecat cu o zi mai devreme. Restul lumii a ramas a se bucure de vremea buna de schiat.

A fost o tura foarte frumoasa si, pentru mine, o experienta pe care nu voi sta pe ganduri sa o repet.

Multumesc pentru compania placuta si momentele frumoasa de care am avut parte.

Brasov, 07.03.2015.

Bogdan