Fagaras, 24 ore, 24 august 2013, va urma…

Inca la cald, sub impresia celor 13 ore si 10 minute de traseu,  ma bucur de  reusita partiala. Deocamdata.

Pe scurt, 86 de km in 24 de ore , + / 5600 m alt, toata creasta Fagarasului de la est (canton silvic Rudarita), la vest (manastirea Turnu Rosu).

Am avut multe indoieli in a ma incumeta la asa ceva, dar dupa ultramaratonul din 17 iulie, din Bucegi  ( 92 de km, cu diferente de + / – 7500 m alt, parcurs  fara oprire in 31 ore si 30 minute cu povestea echipei Koko de atunci, alta data), dar mai ales dupa maratonul din 17 august, 2×2 Fagaras (Balea Lac-Moldoveanu-Saua Caprei-Vf, Negoiu-Balea Lac, adica 46 km, + / – 44oo m alt,  in 13 ore si 32 minute), ma simteam pregatit si fizic dar mai ales moral pentru o asa provocare masiva.

Vineri, 23 august, numai vesti  bune, dupa intalnirea surprinzatoare (!), de joi de la club. Remus si  Gil au hotarat sa dea impulsul absolut necesar plecarii: ma vor insoti pana la refugiul Comisul.  Mai mult, Mircea va fi impreuna cu Laura si Mihaela in Saua Caprei si la final in noapte la Turnu Rosu. Bineinteles prietenii din Bucuresti,  Marius si Lili prezenti in Saua Caprei si nu numai…

Vineri spre seara o furtuna in toata regula, cu de toate, schimba peisajul. Nopatea e tot asa, dar la 22, dupa preparativele finale,  incerc sa adorm. Putin.

Ora 01,45 intalnirea in noapte cu baietii, drum intins Zarnesti-Plaiul Foii-Canton Silvic Rudarita. Aici , doi din cei ce cu legalitate fura ca-n codru, lemnul, asteptau in miez de noapte sa vada cine ii tulbura existential. Noi nu, poate altii…Poate nu…

Inca 2,5 km de forestier, cu ceva emotii noroioase pentru Sandero lui Remus, provocate de echipa de lemnari.

Ajungem la locul startului (cca 1000 m alt) si la 03,30 cu un decalaj de 30 minute fata de program, dam startul. Totul e ud, dar temperatura acceptabila. Nu si prima parte a traseului: urcus ca pe casa pana in Saua La stana Arsa (1470 m alt), bifurcatie la stanga catre intrarea in Piatra Craiului prin Tamas.  Frontalele sunt esetiale, vorbim una alta, coboram apoi in Saua Lerescul (1396 m alt), unde dezastrul silvic e in toata splendoarea, adica versanti la ras, drumuri forestiere lasate amintire. Luna e sus, aproape plina .

Ne afundam in bradetul incalcit si ud, urcand din ce in ce mai tare catre Vf Lerescu (1690 m alt). Din ce in ce mai bine, se aud  cainii  din stana Comisul.  Greul urcusului ia sfarsit in Vf Lerescu la orele 04,35, unde, odata iesiti din padure , chiar in poteca, troneaza surprinzator doua corturi. Par nelocuite desi noi si cainii ne-am facut  simtita prezenta. In jos apar frumos  luminile de pe barajul Pecineagu. Ultima parte a urcusului in comun . Deja suntem in gol alpin si in fine, ajungem la noul refugiu de sub Varful Comisul.  Inca noapte la 05,05. Mutam de afara (oare cine sunt acei ,,turisti” fara cap?), inauntrul refugiului (unde e cald si bine), priciurile triunghiulare  care zaceau aruncate in preajma si ne pregatim de despartire. Le multumesc si le raman datori atat lui Remus si lui Gil pentru efortul, determinarea si prietenia de care au dat dovada intr-o noapte de august. Salve baieti si jos palaria!

Pozele de rigoare si la 05,15 iau cu adevarat drumul crestei. Poteca urca in serpentine Vf Comisul (1883 m alt), o ultima privire inapoi si dispar in ceata. Senzatia nu e prea placuta. E noapte inchisa, ceata de la 50 metri in jos si astept cu ingrijorare lumina diminetii.  Concentrare maxima la succesiunea marcajelor banda rosie: pietre putine, stalpi indicatori mai deloc, poteca slab conturata, mai ales pe portiunile lungi cu iarba. Senzatia e de alta lume, urcus usor, coborari line, mult fals plat.

Alerg bine, dar e noapte, ceata si pustiu. Farul lantenei face fata. Incet-incet, parca din spate ceata e mai luminoasa. E si firesc, soarele deja s-a ridicat, nevazut , dar simtit. Vant deranjant, dar din est si ma impinge de la spate. Doua izvoare firave, dar bune in drum. De retinut.

Desi stiam in principiu traseul, nu apuc sa ma dumiresc bine cand trec de Vf Lutele si de platoul Berevoiescu. In fata, brusc sub mine, apare intr-o sa, ce doar curmatura Bratilei (2125 m alt) putea sa fie, dovada fiind micul lac nival din apropiere, un refugiu alb-rosu, identic cu cel de sub Vf Comisul. Intersectie importanta de trasee: intrarea in Iezer prin Mezea Oticu si coborarea spre nord  spre Dejani.

Este 6,48. Sunt OK  si in grafic cu timpul propus.

Apuc din nou ceata in urcare prin varfurile Ludisorului, alerg coborand spre o mica sa, tot in ceata, renunt la viteza mai apoi. Imi dau  seama dupa taria urcusului ca vine Varful Zarna (2223 m alt). Deja e 07,40. O zona cu doua izvoare puternice chiar in poteca. Fac plinul, doar partial. Mare, mare greseala. Pana sub Galasescu, apa va fi o mare problema.

Cobor alergand constant spre noul refugiu din Curmatura Zarnei (1928 m alt). Cel vechi e dezolant de pustiit. Inutilizabil.

07,50 –  la refugiu ceva populatie zgribulita, de la care aflu ca in noapte a fost frig si apoi ploaie urmata de un strat de 3 cm de mazariche, acum disparuta. Contrariat, cineva ma intreaba ce caut la asa ora, de unde vin. Cred ca echiparea mea l-a frapat. Ii povestesc pe scurt si plec . Vremea e buna pe nord, soarele lumineaza bine spre vest, dar din est, din spate nimic bun.

De aici incepe Fagarasul si altitudinea: Vf. Leaota (8,30 – 2312 m alt), Vf  La Fundu Bandii (09,00 – 2454 m alt). Prind un pic din caldarea Urlei, unde in stanga lacului, remarc un nou refugiu alb-rosu.

De aici din nou in ceata. Creasta zimtata in ocolirea Varfului Iezerul (2429 m alt).  Vf Urlea il simt doar si incep lunga coborare, in alergare,  catre Fereastra Mare a Sambetei (09,50 – 2188 m alt). Primii turisti apuca deja creasta catre Zarna. Urcusul greu pe sub Vf Slanina, ma scoate in Fereastra Mica a Sambetei. Bat la usa si intru in noul refugiu, semicilindric. Arata bine, dar priciurile (paturile metalice suprapuse) au doar plasa de sarma groasa, peste  care, cu greu poti aseza un izopren… Asadar un somn chinuit.

Stiu ca de aici e un du-te –vino, sus-jos  de vreo 5 varfuri pana in zona Vistea.

Lipsa apei deja e deranjanta. Ma chinui prin ceata, urcand si alergand pe coborare, dar setea  e un inamic redutabil. In Saua Vistisora imi iau inima in dinti si abordez doi tineri care-si strang cortul. Intreaba: running? Nu, trail-running, le raspund si afland ca sunt dinUK, intreb daca e vreun izvor cobarand spre sud. Foarte generosi, in lipsa apei din preajma , imi ofera doua inghitituri. Tks si la drum.

Sub Vf Galbenele deja se vede lacul si de sete incerc o abordare noua. Cu gandul la un troc (o ciocolata contra apa), strig catre un baci ce paste oile, relativ aproape de poteca. Nu ma aude si alerg resemnat la vale in speranta ca din poteca voi prinde coborand un izvor. Nimic.

Si abia atunci cand ma asteptam mai putin, dau de izvorul tasnind efectiv dintr-o stanca. Pe post de robinet, un varf de pet! Uite ce valoare are un pet aruncat, cu cap,  in natura! Setila chiar exista devreme ce intr-o clipita am ras 1 litru de apa pura, rece. Aur curat. M-am linistit pret de cateva minute bune, am reincarcat toate bidoanele disponibile (1,5 litri in total), pentru ca pana la Lacul Podul Giurgiului stiam ca nu voi mai avea o alta intalnire cu apa.

Refugiul Vistea si Portita Vistei (2310 m alt) la orele 11,50. Deja lume multa. Vine urcusul pe Vf Vistea (2527 m alt), al treilea varf al tarii. Nu se vede nimic. Si Vf. Vistea si Vf. Moldoveanu sunt in ceata. Primii stropi de ploaie pe urcus. Lumea adunata pe varf lua pranzul: orele 12,20. Nu zabovesc si pornesc pe traseul de Saua Podragul, parcurs cu o saptamana inainte la 2×2 race Fagaras. Ceata, ceata, vant tare la rafala (60-70 km /ora, directia E-SE). Se lasa cu frig. Pe coborarea lunga spre Saua Orzanelei (2305 m) alerg constant, atent la fiecare pas. Lumea se perinda in si dinspre Podragu.

13,35 ating Saua Podragu (2307 m alt), iar in dreapta (spre nord), sub poteca, rasar lacul si cabana Podragul. Sunt 10 ore intregi de la plecare.

Aici e jumatatea traseului de 86 km, pe cati se intinde creasta Fagarasului (de la Rudarita la Turnu Rosu). Am un avans confortabil de 2 ore.

In 10 minute sunt la lacul Podul Giurgiului unde ,,admir” resturile aruncate alandala de vant ale unui refugiu neterminat la timp si distrus de vremuri. Iar ploua cateva minute, usor, dar vantul e din ce in ce mai tare. Urc din greu, intr-o ceata exasperanta, Vf. Mircii (2461 m alt – ora 14,20), iar la 14,30 sunt la Monumentul (refacut) Nerlinger. Cobor valcelul abrupt si la intrarea in caldarea pietroasa a Arpasului, lumea din traseu imbraca pelerinele de ploaie. Nu ma opresc, dar vremea odioasa (si era doar inceputul), aduce primul gand de a renunta, odata ajuns in Saua Caprei. Aici deja ma asteptau Mircea, Laura si Mihaela.

Nici nu ajung bine in zona La trei pasi de moarte si dupa ce trec primul pasaj cu lanturi, primele fulgere ma determina sa cobor brusc din traseul marcat, pentru a ocoli in siguranta zona expusa. Inevitabil, hotarasc ca vremea a devenit  potrivnica si periculoasa, mai ales ca urmeaza portiuni de creasta expuse din Saua Caprei, pana sus pe Negoiu, dar mai ales pe Custura Saratii.

A devenit clar ca nu are sens continuarea si renunt. In lipsa semnalului din zona Lacului Capra, il anunt telefonic pe Marius (care inca e la Balea), ca  voi cobori la Balea Lac. Resemnat , dar cu argumentele convingatoare ale vremii, cu greu reajung in poteca marcata, undeva dupa Fereastra Zmeilor. De aici incepe adevarata ploaie: rece, grea, cu mult frig. Vantul e din ce in ce mai taios.

Coborarea tare pe sub Creasta Arpaselului e o trecere printr-un culoar plin de namol amestecat cu apa siroita. Incec  sa scurtez serpentinele, dar prind fara atentionare o panta ierboasa, pe care efectiv o iau la vale cativa metri. Ca iarna. De data asta m-am oprit la timp in betele de trekking. Senzatie neplacuta, dar acum tinta e doar Saua Caprei.

Inainte de ultimul urcus spre Lacul Capra, sub o stanca, adapostit un pic de rafalele de ploaie, ma schimb complet de la mijloc in sus, iau deasupra si haina de ploaie si cu mainile inghetate tun (a doua mare greseala, lipsa manusilor!), abordez greu finalul.

Trec de lac, urc in Saua Caprei (2315 m), mainele nu le simt aproape deloc, dar razbat.

E 16,40 si telefonul suna. Ii confirm lui Marius ca sunt in sa si cobor la Balea Lac. Cobor lent si abia langa cabana un grup numeros  se agita. Ei sunt! Le raspund si ne intalnim langa cabana.

Salutari, felicitari, pupaturi, tot tacamul. E si Paul (din Bucuresti) cu prietena  lui. Si un salvamontist de Arges cocotat pe ATV-ul din dotare.

Impresii la cald, dar si la rece si convingerea ca hotararea luata era cea fireasca in conditiile date. Muntele ramane la locul lui, rabdator si cuminte. Doar noi nu suntem intelepti, uneori.

Asa ca dupa 51 km parcursi in 13 ore si 10 minute, adica 60% din creasta Fagarasului, in grafic cu timpul, aventura a luat sfarsit. Pana la anul, cand voi relua, poate nu singur, tentativa de a duce in 24 ore tot Fagarasul, dar obligatoriu mai devreme, in iulie, pe o vreme stabila, fie ea si caniculara.

Multumiri multe celor care au fost alaturi cu fapta, dar si cu gandul!

Pentru amatorii de statistici, datele esentiale:

Traseu	TIMP (ORE)  conf ghid turistic	TIMP (ORE) parcurs
Start – Refugiul Zarna	6 ore 30 min	4 ore 20 min
Ref Zarna – Ferereastra Mare a Sambetei	3 ore 30 min	2 ore
Fereastra Mare a Sambetei  – Saua Podragul	6 ore	3 ore 45 min
Saua Podragul – Saua Caprei	5 ore	3 ore
TOTAL	21 ore	13 ore
Saua Caprei – Manastirea Turnu Rosu	15 ore	–
TOTAL creasta Fagaras 86 km	36 ore	estimat <23 ore

 

Numai bine, Codrin