Iarna in Malaiesti 11-12.02.12

Traseu: Uzina electrica Rasnov-Glajarie-cabana Malaiesti(1720m alt.)-Hornul Mare al Malaiestilor (2315m alt.)-iesire in creasta Bucegilor-retur

Participanti: Radu, Remus, Codrin, Mihaela, Andra, Razvan, Florin, Mihai, Alexa, Ioana si Iulia.

Interval: 11-12 februarie 2012

 

O tura de iarna in muntii Bucegi este binevenita! Dupa discutii derulate pe e-mail, am hotarat sa abordam caldarea Malaiestilor, sa innoptam la cabana cu acelasi nume si, a doua zi, functie de starea vremii, sa urcam mai sus, spre creasta masivului.

Sambata dimineata am luat drumul muntelui, asteptand zapada promisa de meteorologi pentru week-end!

Intrarea in traseul ce urca spre Malaiesti, s-a facut in jurul orei 10.

De mentionat ca drumul care urca de la Uzina Electrica spre cabana este deszapezit si poate fi abordat cu masina, pana la bariera.

In fata noastra, muntele alb parca ne astepta, tacut, cu potecile sale pline de un strat proaspat de omat viscolit!

Poteca urca sinuos spre cabana mult visata, printre molizii incarcati de nea. Urcam! Peisaj fantastic! Aminteste de basmele copilariei! Iarna!

Noi suntem in forma, abordam cararea gandindu-ne la ce ne asteapta sus, in munte!

Stiam ca stratul de zapada depasea 1 m din relatarile altor colegi de ascensiuni, care au abordat aceeasi ruta cu o saptamana mai devreme!

Am urcat lejer, fiecare in ritmul sau, astfel incat o parte dintre noi am ajuns la cabana dupa circa 2 ore si jumatate de ascensiune!

Restul colegilor au venit si ei la intervale scurte!

Sus era liniste! Alb!

Muntele incremenit, ceturi pe creasta si nameti in jurul nostru, care parca “inghiteau” refugiul Salvamont de la cota 1720, situat langa cabana. A nins mult!

Ramanem 8! O parte din colegi coboara! Au venit doar pentru o tura de o zi!

Restul, Radu, Remus, Codrin, Mihaela, Florin, Mihai, Alexa si Iulia innoptam la cabana.

Dupa amiaza si seara trec rapid, cu amintiri din alte ture, cantece la chitara, discutii despre tura de a doua zi!

Afara, paradoxal, s-a incalzit, presiunea atmosferica fiind foarte stabila! Stelele constelatiei Orion straluceau tacute in noaptea de iarna! Niciun sunet! Liniste deplina! Jos in vale, luminile oraselor sclipesc tacute! Nemiscare!

A doua zi dimineata, 4 dintre noi: Codrin, Iulia, Alexa si Mihai abordam la prima ora, ruta spre Hornul Mare al Malaiestilor.

Stratul de nea este enorm, toti bolovanii sunt acoperiti. Mergem pe deasupra lor!

Intentia noastra era aceea de a ajunge in creasta Bucegilor, daca conditiile meteo o permiteau!

Zapada este tare, inghetata! Scartaie sub bocancii nostri, care sapa urme!

Desi vantul este nemilos uneori, urcam spre creasta. Abordam linia de cea mai mare panta, cum se procedeaza in ascensiunile de iarna, usor paralel cu poteca marcata. In primul circ glaciar ne intampina crivatul cel aspru! Respiratia devine greoaie, gafaim de efort! Urcam! Muntele ne trimite fuioare de zapada inghetata in intampinare!

Hei, ce cautati voi aici, tulburandu-mi linistea crestelor!?

Fetele urca bine, tin ritmul impus de Codrin, care taie poteca, prin zapada inghetata! Ciudat, ne asteptam sa ne afundam in omat, dar crivatul si-a facut datoria! Stratul de zapada este inghetat tun! Numai bun pentru schi de tura!

Ajungem la baza hornului Mare al Malaiestilor, suntem aproape la cota 2250-2300m altitudine.

Decidem ca se poate aborda la cramponaj, echipati cu coltari si pioleti sau bete de schi!

Patrundem in horn, peretii sunt plini de zapada proaspata. Suntem ca in interiorul unei cetati de clestar, fortificate cu zapada proaspat ninsa! Arhitectul?

Viscolul cel nemilos!

Incepe sa ninga, Codrin face poze, filmeaza, parca ar fi un expert in catarat si fotografie.Mergem cu grija! Coltarii musca din zapada! Atentie mare la abordarea hornului pe timp de iarna! O alunecare poate aduce neplaceri serioase! Pioletul sau betele de schi sunt necesare!

Dupa circa 2 ore de la plecarea din cabana, iesim in creasta Bucegilor!In dreapta, poteca urca spre varful Scara.In stanga, apare din ceturi varful Omu si statia meteo!Fantomatic peisaj!

In jos, la picioarele noastre, plina de zapada, Valea Gaura! Ruta spre Bran! Inabordabila acum din cauza avalanselor! Ne strangem langa indicatorul de creasta inghetat tun! Facem poze, fericiti! Zambetele ne incalzesc sufletele! Muntele ne-a permis sa ajungem sus si de data asta! In siguranta!

La coborare, hornul se adanceste la picioarele noastre! Suntem atenti! Abordam cu grija traseul, riscul de a te impiedica este mare! Coltarii se infig in zapada tare! Alteori, ne infundam in omat pana la genunchi!

Codrin filmeaza coborarea! Are o energie de invidiat!

Ajungem in circul glaciar superior, soarele ne zambeste palid din ceturi! Jos, in vale nori cenusii se aduna! Vine ninsoarea? Unde este vara cea indepartata!?

La 11.30 ajungem la cabana! Suntem in grafic, 3 ore si jumatate este un timp bun pentru ruta abordata! Am mers lejer! Bem un ceai si coboram, alaturi de ceilalti colegi! Poteca este de asta data alunecoasa, coborasera aproape toti turistii din Malaiesti.

Si nu au fost putini! Coborarea se face rapid, ajungem la masini si ne intrebam:

Cand ne vom reintalni, Munte?

Carari cu soare!

 

Mihai