Doar o parere, poate uitata la final, sau poate nu, aruncata cu destul amar de unul dintre cei care nu stiau ce vor sa fie Treptele lui Gabony.
Pentru cei multi ce s-au incumetat sa urce de doua ori Tampa, cu dorinta de a alerga, ce poate fi mai socant , ca in mijlocul zilei, sa treci brusc de la o ,,plimbare” pe asfaltul de sub Tampa, la urcusul tare, nemilos si parca fara de sfarsit al treptelor.
Inguste, inalte si multe…
Neinspirati organizatorii. Au fortat formarea unui sir indian, de jos si pana pe Tampa. Abia pe varf fiecare a reusit sa scape din chingile potecii inguste si parca lucrurile au intrat in firescul lor,
55 minute: primul meu timp intermediar, dupa startul dat cu ceva intarziere in Piata Sfatului.
Coborarea in saua Tampei a racorit spiritele. O coborare lunga, taind usor curbele de nivel spre capatul Racadaului, dupa Iepure, spre Valea Cetatii, la mijlocul drumului forestier.
Forestierul, la inceput in urcare usoara, se transforma intr-o poteca ce schimba usor-usor, dar musai, vitezele spre treptele inferioare. Se strecoara sau dispare prin baltile si noroiul ce inconjoara cei 20 cm relativi stabili.
Brusc dreapta pe poteca marcata. Direct la deal!
Mai e mult pana la bancuta…
Tot mai mult noroi si nefiresti par izvoarele aparute de aiurea in poteca. Cel putin racirea cu aerul tare al padurii, asigura ,,motorului” un comportament cat de cat normal.
Intersectia cu poteca de Poiana si urcusul ia practic sfarsit.
Pe curba de nivel, cu mici urcusuri facute sa te tina in priza, ajung in Poiana Stechil.
Stanga si coborarea tare spre Schei prin Fantana Dreptatii.
Alerg alaturi de o figura constanta a maratoanelor montane: domnul cu barba alba, lunga si bentita peste parul sur si rebel. Se apropie de 60 de ani, dar ramane un fenomen. Cel putin pentru mine.
Poteca e namoloasa, inselatoare si nesigura. Uneori frunzele adunate, alteori radacinile, dar mai ales pietrele ude ma fac extrem de precaut.
Si totusi un moment de neatentie si simt glezna fugind… Imi revin repede, simt ca nu e ceva grav, calc apasat si fara dureri profunde.
E OK, pot continua. Dar parca ceva ma tine usor… iar concentrarea maxima, la fiecare pas, scade simtitor viteza.
O gura de apa la punctul de revitalizare de la fantana si intru in zona superiora a Scheilor. Poteca ocoleste pe vecinii, cei cu padurea si ursii in coasta.
Un mic urcus terminat in poiana vecina cu Liceul Forestier. Ii regasesc, din nou, cu bucurie pe Andra, Iosif si tatal Oliviei. Olivia este si ea un pic in spate, dar vine tare…
Inca putin si incepe al doile urcus al Tampei. Acum pe traseul cu serpentine. Raman la convingerea ca ochii organizatorilor ar fi trebuit sa vada prima trecere pe Tampa pe aici, chiar la debutul cursei. Poate la anul…
Deja au trecut 2 ore si ceva. Mai mult decat am reusit la cele 3 antrenamente anterioare. E clar ca nu ma voi incadra sub 3 ore. Nu conteaza, urmeaza 30 de minute de alergare pana in varful Tampei. Nu sunt in cea mai buna forma, chiar daca portiunea asta face frecvent parte din traseul de antrenament.
Vine si Olivia, constant si apasat. In sfarsit, dupa 35 de minute in varful Tampei, o privire scurta in haul de jos, spre finish-ul din Piata Sfatului, animat de sosirile celor mai tari. Se aude si fanfara de la ciupercute. Sper sa mai cante si peste 45 de minute…
Olivia se arunca in forta spre saua Tampei si dupa ultimul punct de alimentare, doar cu apa, o pierd pe drumul ce coboara in Racadau la bariera.
Mai e putin, trag cu ochiul in dreptul Treptelor lui Gabony si parca nu-mi trece nici acum: nu-s de joaca…
Ultimul hop, urcarea spre podet, de aici totul e la vale, Brasovul arata frumos prin verdele crud si ud.
Hop si aleea de sub Tampa. Din pacate am intarziat la ultimul mars: fanfara se destrama, obosita si ea.
Asfalt un pic, apoi piatra cubica de pe Suisul Castelului, coborat si nu urcat. Politia e cu noi la giratoiul de pe Castelului.
Se simte finalul. Agitatie si incurajari de peste tot. O suta de pasi poate mai putin si uite ca finish-ul ramane in urma …
21 de km cu bine in 3 ore si un sfert.
Inca o jumatate de marathon brasovean in mai putin de 2 luni.
Si povestea a inceput frumos pentru cei ce pretuiesc locurile de langa noi. Sper sa aiba multe file in anii ce vor veni negresit si la mai multi povestitori…
In doar 7 zile vine incercarea cea mare: 45 km la Hercules Marathon.
Atat pentru astazi.
Noapte buna!
PS: pentru amatorii de statistici:
http://www.brasovmarathon.ro/ArticlesList.csp
Din nou, foarte frumoasa povestea !!
Felicitari !!
au iesit domnisoarele la munte?