Prima tura din 2012 – Sub imperiul zapezii – Ciucas 07.01

Mihai propusese initial o iesire de 2 zile in Ciucas, dar la sedinta de joi seara s-a hotarat sa mergem doar o zi. Sambata dimineata la ora 8 ne-am intalnit la Petrom: eram 10 – si cu catelul 11 ! Olivia l-a adus si pe Hush (catelul ei), care s-a bucurat cel mai mult de aceasta iesire (detalii pe parcurs). Ne-am impartit repede pe masini: Sandu a deschis “coloana”, avandu-i la bord pe Mihai, Carmen, Olivia si Hush (in portbagaj). A urmat Zoly cu Flori, apoi eu (Andra) cu Iosif, Anita si Vadim. Directia: Cheia / DN1A. Intentionam sa lasam masinile langa fabrica de apa, sa urcam pe Valea Berii (deci fabrica e de apa, dar valea e a berii – nu invers !), sa ajungem la cabana Ciucas, daca e posibil sa urcam si pe varf; alta varianta era ca de la cabana Ciucas sa mergem la muntele Rosu, dupa care sa ne intoarcem din nou in valea Berii. Planul de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cel de pe munte, asa ca la fata locului am renuntat la planul A si am incropit pe loc un plan B de “avarie”.

Dar sa precizez mai intai care erau conditiile meteo: in Brasov incepuse deja sa ninga de vineri seara. Sambata dimineata am gasit pe masina un strat de vreo 10-12 cm de zapada, dar mi-am spus: “S-a hotarat ca mergem in Ciucas, asa ca nu mai dau inapoi. Ce-o fi, o fi !” Si a fost – zapada din belsug pe carosabil. Pana la iesirea din Sacele s-a circulat OK, dar imediat dupa Sacele am dat nas in nas cu iarna in actiune pe soselele patriei.

In pasul Bratocea (1263 m – limita de judet intre Brasov si Prahova) ne stateau in cale chiar masinile de la dezapezire. Ajunsese si o masina a politiei, iar politistul i-a luat la suturi pe drumari, care ba derapau in curbele de dinainte de Bratocea, ba nu aveau material antiderapant in remorca. Politistul s-a luat si de noi: “voi ce cautati aici ? Nu vedeti ca incurcati circulatia?” I-am explicat ca noi voiam doar sa urcam pe munte, dar nu prea aveam unde sa lasam masinile. Avand in vedere ca tot erau acolo masinile de dezapezire, i-am sugerat ca poate ar fi bine daca acestea ar curata parcarea din Pasul Bratocea, ca sa putem lasa si noi masinile. Politistul a prins ideea si le-a cerut imediat drumarilor sa curete parcarea. Dupa vreo 20 de minute de asteptare, am putut sa ne lasam masinile in afara carosabilului. Ne-am echipat si am pornit pe traseu la ora 10:30. Am mers pe traseul care duce spre Varful Ciucas (banda rosie). In mod normal acest traseu nu pune probleme (3-4 ore pana pe varf), dar sambata dimineata nu erau conditii “normale”. Am inotat inca de la inceput printr-o zapada de 40-50 cm. Sandu si Mihai mergeau in fata sa faca urme. Si mai in fata alerga insa Hush, care era tot numai un zambet ca a scapat la libertate si la zapada.

Dupa ce am iesit din prima portiune de padure, am luat-o la dreapta spre stana, apoi in sus spre releu pe un drum serpuitor care evita urcarea abrupta pe fata muntelui. Dupa ce am trecut de releu, traseul a devenit mai dificil: se urca destul de pieptis, iar zapada avea pe alocuri 70-80 cm. O spulberase vantul, care incepuse sa bata din ce in ce mai tare facandu-ne inaintarea foarte anevoioasa. Am trecut apoi de Sfinx si am ajuns pe culmea Bratocii (1650 m). Pana aici facusem doar o treime din traseul catre varf. Avand in vedere starea vremii si dificultatea traseului, am renuntat la ideea de a mai urca pe varful Ciucas. Ne doream sa ajungem doar pana la cabana Ciucas, sa ne incalzim putin, dupa care s-o luam inapoi prin Valea Berii. In conditiile actuale ne-ar fi trebuit probabil 3-4 ore pana la cabana. Culmea Bratocii era atat de invaluita in viscol, incat la un moment dat am pierdut semnul si nu mai stiam pe unde sa continuam. Eram cu totii obositi si infrigurati de la vantul necontenit care ne biciuia fetele. Cateva persoane au ridicat intrebarea daca nu ar fi mai bine sa ne intoarcem. Am dezbatut putin problema: chiar daca am fi regasit traseul, urma sa iesim in golul alpin, unde vantul ar fi fost si mai puternic. Am fi putut chiar sa ne ratacim pentru ca vizibilitatea era foarte scazuta iar in golul alpin nu prea mai erau repere care sa ne indice traseul. Am hotarat ca in conditiile de fata ar fi mai prudent sa ne intoarcem. “Este rusinos, dar e sanatos” a intarit Mihai decizia unanima a grupului. Era in jur de 12:30 cand am inceput coborarea. La vale am mers mult mai repede, astfel ca la 13:45 eram inapoi la masini. Eram bucurosi ca am ajuns cu bine inapoi, dar si incantati de aceasta tura de antrenament in conditii vitrege. In jur de ora 14 am plecat spre Brasov. Drumul a fost ok la intoarcere: in afara de cateva portiuni unde se mergea pe zapada, drumarii curatasera soseaua si se circula bine. La ora 15 eram deja inapoi la Petrom, unde ne-am luat ramas bun pana sambata viitoare, cand vom iesi poate la schi sau la o tura pe schiuri. Adi, ceva idei?!

Andra