Intoarcere din paradis – Balea 26-27.11.2011

Este luni dimineata (28 nov.) si imi este greu sa-mi adun gandurile ca sa scriu RT-ul despre iesirea din weekend de la Balea. Ma simt de parca as fi coborat din paradis, iar acum mi-e greu sa ma intorc la ritmul monoton al unei noi saptamani de lucru. Nu-mi sta in obicei sa urasc diminetile de luni, dar astazi parca ma conectez mai greu la frecventa vietii normale. Traiesc inca in trecutul foarte apropiat. Am inca inaintea ochilor albastrul sublim al cerului si varfurile semete ale crestelor asa cum se vad din caldarea Balei. A fost aievea sau le-am vazut numai in vis ? Asa cum s-a exprimat Mihai, cand esti la Balea ai senzatia ca ai ajuns in paradis. Parca si timpul curge mai greu, iar grijile raman undeva in vale, lasandu-te acum liber sa visezi, sa admiri peisajul si sa te cateri (unii pe stanci, altii pe gheata).

A fost o tura de exceptie: in ceea ce ma priveste, a fost mai mult decat am asteptat. De aceea imi este greu sa pun in cuvinte momentele frumoase petrecute acolo. Voi incerca totusi o prezentare succinta a momentelor principale. Aceasta tura s-a nascut mai intai in imaginatia lui Mihai, care a considerat ca ar fi bine sa existe o iesire pregatitoare pt tura de iarna a Alpin Club Brasov (15-18 dec. 2011, Fagarasi). A propus o iesire la Balea pentru ca aceasta locatie permitea un acces rapid si oferea conditii propice unui antrenament pt tura de iarna. Mihai a lansat apelul inca de lunea trecuta. Unii au sovait sa vina (inclusiv eu), altii au intarziat sa confirme. Cu toate acestea, tot mai multi au adoptat ideea, astfel incat joi seara exista deja o lista cu vreo 8-10 participanti din Brasov, plus 4 prieteni din Bucuresti interesati sa ni se alature. Mihai si-a luat in serios rolul de organizator si a sunat la salvamont Arges de la cota 2000 m, unde urma sa ne cazam. Acolo nu mai erau locuri in camere pt ca fusesera rezervate din timp de un grup din Bucuresti (EcoXtrem), dar ni se punea la dispozitie podul cabanei, unde se putea dormi pe podea pe izopren si in sac de dormit. Pe masura ce se apropia sfarsitul de saptamana, se confirma tot mai mult prognoza favorabila pentru Balea, asa ca nu am mai ezitat si am acceptat oferta lor, chiar daca asta a insemnat sa renuntam la confort timp de o noapte. Pana la urma, ne duceam la Balea ca sa ne pregatim pt tura de iarna, care numai confort nu presupune !!

Sambata dimineata la ora 8 ne-am intalnit la OMV-ul din Bartolomeu. Imbarcarea in masini a avut loc astfel: Codrin si Mihaela i-au luat pe Gabi Raileanu si Remus, iar Sandu ne-a luat pe mine (Andra), Radu Andronachi si Mihai. Pe Razvan Juganaru l-am luat de la OMV-ul din Codlea. In aceasta formatie (9 persoane in 2 masini) am pornit spre Balea Cascada, de unde (acesta era planul initial) urma sa luam telecabina pana sus la Balea Lac. Acolo urma sa traversam tunelul si sa coboram circa1 km pana la cabana Salvamont Arges, unde trebuia sa ne intalnim cu cei 4 prieteni din Bucuresti (Marius Urucu, Lili Borsan, Cristi Pitulice si Andrei Margulescu). Drumul pana la Cartisoara a decurs foarte bine. Pe masura ce ne apropiam de Balea Cascada, se ridica intrebarea daca nu ar fi mai bine sa mergem cu masinile pana sus. Detineam informatia ca cineva urcase weekendul trecut cu masina si ca drumul era ok; doar pe ultima portiune era ceva zapada si gheata. Pana la urma am decis in unanimitate sa continuam urcarea cu masinile. Decizia s-a dovedit a fi una inspirata, ducand la economie de timp si de bani.

Am ajuns sus la 10:20. Am parcat masinile langa cabana Paltinu, ne-am luat bagajele si am traversat tunelul la lumina frontalelor. In tunel era gheata pe peretii laterali si chiar pe jos din loc in loc. In jur de 11 eram deja la cabana Salvamont, unde am luat in primire locul de cazare (podul) si am desfacut bagajele. Cativa dintre noi au coborat apoi in sala de mese ca sa manance. Intre timp au aparut si cei 4 amici din Bucuresti. Ne-am propus ca la ora 12 sa iesim la o tura spre varful Vanatoarea lui Buteanu si in masura timpului disponibil sa urcam si pe alte varfuri. Fiecare a urcat la ritmul lui. Toata lumea a ajuns pe Vanatoarea lui Buteanu (2507 m). Unii au fost insa mai rapizi (Sandu si Razvan) si au urcat aproape pe toate varfurile din zona (Vf. Vaiuga 2418 m, Vf. Capra 2494 m, Vf. Iezerul Caprei 2417 m si Vf. Paltinu 2399 m). Dupa asensiune, locul de intalnire a fost la cabana Paltinu, unde ne-am incalzit, am mancat si am baut cate ceva. Mesele la care ne-am asezat aveau vedere spre lac. Pe un versant stancos de partea cealalta a lacului era o cascada de gheata la care cativa se uitau cu jind: “ah, ce-ar mai merge o catarare pe gheata aici”. Pe la ora 16 vedem un grup destul de numeros care apare si se instaleaza in zona cascadei de gheata. Era grupul EcoXtrem din Bucuresti, care ne lasase pe noi fara paturi la cabana Salvamont ! Erau echipati de catarare pe gheata si s-au apucat de treaba. Cineva a montat o mansa deasupra cascadei si au inceput sa se catere. Ne-am dus si noi sa vedem cum se desfasoara actiunea. Mihai, Sandu, Razvan si Gabi erau foarte interesati de asta, dar regretau ca nu au echipament. Intrucat incepea sa se intunece, i-am lasat pe cei de la EcoXtrem sa se catere mai departe, iar noi am pornit spre cabana Salvamont prin tunel.

Seara ni s-a parut destul de lunga la cabana. Nu aveam la noi jocuri, asa ca am stat la masa si am povestit. In cabana era foarte cald. In schimb in podul unde dormeam noi se auzea cum sufla vantul. Nu avea incalzire directa, asa ca s-a lasat frigul peste noapte. Totusi, lumea si-a adus sacii de dormit de minus n-spe grade, asa ca pana la urma dimineata aproape toti se vaitau ca a fost prea cald. Altii (printre care si eu) se vaitau ca a fost cam tare podeaua. Insa Radu a fost cel mai original: s-a vaitat ca s-a culcat prea devreme !! El nu obisnuieste sa se culce asa devreme acasa (“stingerea” lanternelor s-a dat la 21:30). A doua zi am fost in picioare in jur de 7:30 – 8. Pana am mancat si am facut bagajele, s-a facut deja 9:30. A urmat apoi poza de grup, dupa care ne-am luat ramas bun de la prietenii din Bucuresti (care urmau sa urce spre Vf. Laitel – Caltun) si am plecat spre Balea Lac tot prin tunel. In drum spre tunel i-am vazut pe baietii de la salvamont ca se echipeaza pentru o catarare pe gheata in locul unde se catarasera cu o seara inainte cei de la EcoXtrem. I-am intrebat daca ne lasa si pe noi sa ne dam, iar ei au fost de acord sa ne lase. Intre timp noi ne-am dus din nou la cabana Paltinu, de unde vedeam ca la televizor cum instaleaza coarda si incep sa se catere. Cativa dintre noi am mers sa-i vedem de aproape, iar Sandu, Razvan si Gabi si-au manifestat interesul de a se da si ei. Primul dintre ai nostri s-a dat Gabi, urmat de Sandu. In acest timp Razvan privea cu nesat si astepta sa-i vina si lui randul. L-am intrebat: “cred ca-ti lasa gura apa, nu-i asa ?!” El a fost pe faza si mi-a raspuns: “imi lasa gura gheata” (era intr-adevar foarte frig, mai ales daca stateai pe loc). Toti 3 au fost foarte incantati de aceasta experienta. Si-au manifestat dorinta de a-si procura echipament si de a iesi mai des iarna la catarare pe gheata.

Am uitat sa spun ca ne-am imprietenit cu Lupu, cainele de la cabana salvamont (o corcitura indepartata de caine lup), care a beneficiat din plin de mancarea si de afectiunea noastra. Lupu s-a tinut dupa noi tot timpul. Se simtea ca la el acasa pe lacul (inghetat) Balea si nu parea sa fie deranjat de frigul de afara (in jur de -8 grade). Era foarte vesel si prietenos; apare in multe poze.

Duminica la ora 13, dupa ce au terminat baietii cu catararea pe gheata, ne-am imbarcat in masini si am plecat spre casa. Pe masura ce coboram primele serpentine, se asternuse tacerea. Ne uitam cu grija la drumul acoperit de zapada si ne rugam la Dumnezeu sa ne pazeasca de accidente. Am avut cateva emotii pt ca in unele curbe era gheata sticla. Soferii (Sandu si Codrin) s-au descurcat excelent – ii felicitam si le multumim pt maiestria lor. Drumul pana la Brasov a fost usor si rapid. La 15:30 eram deja acasa. Mi-a fost greu sa ma reobisnuiesc cu forfota orasului. Imi lipsesc linistea de la Balea si spectacolul sublim al muntelui. Vremea frumoasa a fost unul dintre ingredientele principale ale succesului acestei iesiri. Se adauga spiritul de echipa si umorul participantilor. Multumim prietenilor din Bucuresti ca ne-au fost alaturi si au contribuit astfel la succesul turei.

Asa cum spuneam in introducere, a fost o tura de exceptie. Imi amintesc de ea ca de o excursie in paradis. Intotdeauna o astfel de experienta te lasa cu dorinta dupa mai mult (creaza dependenta). Sa speram ca aceasta dorinta ne va fi implinita de tura de iarna care va avea loc peste 3 saptamani !!

Andra