Asa cum stiti, prognoza meteo nu se anunta prea favorabila pentru acest weekend. A fost emisa chiar o avertizare de zapada si temperaturi scazute. Desi conditiile pareau nefavorabile unei iesiri pe munte, am facut un pariu cu vremea si am castigat. Vineri dupa-amiaza am urmarit prognoza pe mai multe site-uri si am vazut ca in zona Zarnesti-Bran se anunta cer partial insorit pana spre dupa-amiaza. Intrucat anul acesta nu reusisem inca sa ajung la Plaiul Foii (in fiecare toamna fac un traseu in Crai cu plecare de la Plaiul Foii ca sa admir simfonia culorilor pictate de toamna), mi-am zis ca ar fi momentul. Am facut apelul pe email – interesati au fost foar Iosif si Sandu. Eram putini, dar eram hotarati.
Sambata dimineata l-am luat mai intai pe Iosif din Noua, am trecut apoi pe la OMW-ul din Bartolomeu, unde ne astepta Sandu. Eu nu aveam un traseu foarte precis in minte. Sandu a propus sa urcam spre Padina lui Calinet, s-o luam apoi pe Braul de Mijloc pana la Termopile si in functie de starea meteo si timpul pe care il avem la dispozitie, sa mai exploram putin Braul de Mijloc. Zicea ca nu a mai fost de mult timp pe acolo si ca ar vrea sa exploreze Braul dincolo de Termopile, insa nu vom avea timp sa ajungem pana la Lanturi pt ca e prea departe si riscam sa ne apuce noaptea la intoarcere. Ca ne apuca noaptea nu ar fi fost o problema, dar ne-ar fi apucat sigur zapada, care a inceput sa cada abundent la coborare chiar dupa iesirea noastra din padure in drumul forestier la ora 17:00.
Dar sa revin: am gasit propunea lui Sandu foarte interesanta pt ca imi dadea ocazia sa evit un traseu facut de multe ori gen Spirlea – Lanturi sau Refugiul Diana – Padina Popii. Am plecat din Plaiul Foii la 10:20. Am mers pe Valea lui Calinet pana la Izvorul lui Orlovski, am urcat apoi spre drepta prin padure, am coborat scarita de fier, am traversat Padina lui Calinet spre dreapta si am intrat apoi in Braul de Mijloc. Era in jur de 12:00 in acel moment. Am mers pe Braul de Mijloc pana la Termopile, unde am ajuns la 13:30. In acel moment Sandu a propus sa ne lasam rucsacii acolo si sa exploram putin continuarea Braului de Mijloc fara a avansa insa prea mult, dupa care sa ne intoarcem la rucsaci si sa coboram prin Poiana Cotofenei. Eu nu prea eram incantata de ideea de a cobora atat de repede, mai ales ca vremea era (inca) de partea noastra.
Ma gandeam ca daca tot am venit, sa exploram mai mult din Braul de Mijloc, pe care eu il facusem o data din celalalt sens (dispre Lanturi), dar pierdusem la un moment dat cararea si nu reusisem sa ajung la Termopile. Pt mine era o ocazie excelenta sa descopar Braul dinspre Termopile spre Lanturi. Sandu a fost de acord sa mergem mai departe, asa ca ne-am luat rucsacii si am continuat. Am pierdut la un moment dat cararea (am luat-o in sus pe un horn in loc s-o luam spre dreapta printre jnepeni), dar ne-am dat seama si ne-am intors la ultimul semn (cruce verde). Erau de asemenea momai din loc in loc. Am continuat pana la Gavan, unde am ajuns la 14:50 si ne-am oprit 5 minute sa facem poze si sa mancam ceva. Din acest moment, vremea a intors parca foaia: soarele care ne zambise pana atunci din cand in cand dintre nori a disparut complet, cerul s-a acoperit de nori si a inceput sa bata puternic vantul.In Canion incepuse deja sa fulguiasca usor, asa ca ne-am grabit cat am putut pt ca simteam ca zapada ne joreste din urma. Totusi, nu a nins abundent pana am iesit in drumul forestier. Ca la un semn, imediat dupa ce am iesit in drumul forestier, norii au inceput sa cearna o zapada deasa si pufoasa. Am avut impresia ca Dumnezu a zis “Stop” zapezii pana am fost cat de cat in siguranta. Ca de obicei m-am rugat pt protectia lui Dumnezeu si am simtit aceasta protectie inclusiv in faptul ca zapada ne-a “asteptat” sa ajungem aproape de masina.